SOC! Minciuna si Barfa in orizonturi PACATOASE

             Recent un prieten parea preocupat si "ingrijorat" de faptul ca nu mai am indeajuns timp sa mai scriu cate un articol pe blog. Macar de as avea ce scrie pentru ca nu m am trezit niciodata sa scriu doar de dragul de a scrie.

            Dar multumiri la Al` de sus pentru ca am avut niste zile libere. Trei zile in care am ales sa stau in fata casei si sa smulg buruiana de pe trotuar si de pe langa casa. Si ce sa vezi?! M am intalnit cu o multime de oameni pe care  nu cred ca i as fi intalnit nici daca as mai fi avut o viata. Poate ca exagerez dar am avut deosebita placere sa ma bucur de revederea atatora.

            Si printre altele am avut timp si sa "cujet" la unele obiectii aduse in anumite imprejurari de oamenii cu care ma inconjor la adresa unor actiuni de ale mele asa zise pacatoase. Si tare ma bucur ca multi dintre acei care ma cunosc sa isi dea tot interesul pentru a se gandi la ideile pe care intentionez sa le pun inaintea lor pentru ca la o urmatoare discutie sa nu mai fie cazul sa lamurim aceste aspecte. Mai degraba sa discutam cat de justificat sau nu este ceea ce am sa expun. M am gandit sa las in scris aceste pareri pentru ca mi ar placea ca la o urmatoare ocazie cand mi se ridica aceleasi obiectii sa ii las omului in cauza sa imi citeasca scurtele incredintari si opinii.

              Ei bine acele falese deprinderi pacatoase care mi se obiecteaza - le spun false pentru ca am sa pledez pentru motivul pentru care nu sunt pacatoase - sunt multe si probabil o sa mi fac timp sa le discut pe toate dar astazi ma opresc la BARFA si MINCIUNA.


             Inarmeaza te cu multa rabdare si fii gata sa judeci lucrurile la rece si sa ti ridici intrebari pe care de ce nu sa mi le adresezi si mie daca esti nelamurit. Spor la citit. O sa ti ia ceva. Daca nu ai timp, nici nu te apuca, ti l pierzi si pe cel care l mai ai!

                                      *** Sa luam prima si anume MINCIUNA.   ***

             Astazi cand dadeam din maini smulgand buruieni, mi am adus aminte de seara trecuta cand m am bucurat asa de mult sa ma joc cu tinerii mei vecini si prieteni din copilarie un joc mult indragit de mine si anume MAFIA.
            Mi ar placea mult sa am rabdarea sa explic in scris in ce consta acest joc si care este modul in care se joaca si ce anume mi se pare interesant la el sau ce anume te ajuta sa dezvolti cu privire la tine sau relatia cu alti oameni.

              Nu am timpul necesar si cum spuneam nici rabdare, dar dati mi voie sa va spun care este secretul jocului. Ceea ce iti revine in acest joc, in idea in care faci parte dintre "mafiotii orasului" si nu din "cetatenii orasului", este MINTI pentru a ii deruta pe "cetatenii orasului" sa se elimine prin vot pe ei intre ei si nu pe tine ca "mafiot al orasului". Si DERUTAREA aceasta este o MINCIUNA FERVENTA care trebuie ROSTITA cu o seriozitate coplesitoare si cu o putere de convingere cat mai devastatoare, asta doar in cazul in care ti se da ocazia sa porti o pledoarie si sa nu fi dat afara din joc de terte persoane ale acestuia. Deci este vorba despre MINCIUNA si practic tot jocul pana la sfarsit cand cartile se dau pe fata este o MINCIUNA, dar in care se cauta ADEVARUL atat timp cat esti de partea "cetatenilor orasului" care lupta sa demaste "mafiotii orasului".

             Si pe cand jucam pe la Sibiu sau in diferinte circumstante veneau la mine unii frati de ai mei, oameni cu principii extrem de bune, si de apreciat din multe perspective si imi atrageau atentia cum ca eu fac ceva pacatos prin a ma juca acest joc bazat pe MINCIUNA. Si mai mult, pacatuiesc pentru faptul ca ii invat si pe altii sa joace si prin asta le fac rau lor... Si astfel ar trebui sa ma gandesc bine si sa renunt chiar pentru ca nu fac altceva decat sa il intristez pe Dumnezeu prin asta. Si astfel cu alte cuvinte ei imi aduceau obiectii cum ca eu practic ceva pacatos prin acest joc.

            Ei bine asta este una din intamplarile la care fac referire cand vine obiectia MINCIUNII. Dati mi voie sa va mai prezint inca una.


            Recent am avut oportunitatea sa merg intr o tabara cu multi copii. Teroare, pentru ca iubesc copii si ma distrez de minune cu ei. Una din modalitatile mele de a ii amuza si de a ii tine ocupati in timpul liber, cu voia lor si din dorinta lor proprie era sa le spun tot felul de povesti inventate. Spre exemplu le povesteam despre crocodilul meu de buzunar pe care il tin ascuns in geanta si ii duc castravetii ce ni se serveau la micul dejun si care face oua pe care le pun sub perna si creste un nou crocodil cu radacinile mari cat casa... Sau despre prietenul meu zbarcit Bob de mazare care l a intalnit pe Bob de orez fost veteran de razboi si supravietuitor al exploziei atomice de la Hiroshima. Bob de orez venise sa il caute pe Bob de mazare care avea sa il ajute in cautarea familiei lui si a stranepotilor lui undeva printr o punga de orez pierduta printr un restaurant chinezesc...

              Si in sfarsit povesti peste povesti. Acesti micuti au avut la dispozitie o cutie in care puteau sa lase biletele cu intrebari adresate noua celor care ii ingrijeam si cu care discutau. Intr o oarecare zi le am vorbit despre pacat si cat de mult distruge acesta pe om, in speta minciuna. Si copilul istet domne`. S a trezit el in acea seara sa lase o intrebare anonim care suna asa:

              "Daca este pacat sa minti de ce tu, Emi continui sa ne minti atata despre prietenul tau Bob de mazare si despre crocodilul tau de buzunar care face oua din care ies crocodili sub perna cu radacini cat casa? ( si multe alte povesti )

              Vreti sa va spun? Extaz. Ador oamenii care isi pun intrebari sincere si mai ales copiii. Vedeti voi? Acel om despre care va vorbeam ca a venit sa mi atraga atentia cum ca jocul MAFIA este pacatos, nu a venit sa imi spuna: "Daca e pacat sa minti, de ce crezi ca e bine sa continui sa joci mafia?". NU! El a venit sa mi spuna din start ca acel lucru este gresit. Si stiti ce mai este interesant? E interesant faptul ca nu si a argumentat opinia... Ci a lasat doar un "standard" trantit pe masa pe care nu l a lasat deschis spre a fi rasfoit si contra argumentat... Asta probabil pentru ca nu prea avea ce spune in sustinerea lui.

             In sfarsit, un copil, va dati seama? A venit sa ma intrebe asta. Si iata cateva raspunsuri simple pe care i le am lasat. Am lasat doar 3 idei, nu pentru ca nu as putea gasi mai multe dar sunt indeajuns ca sa te faca sa intelegi de ce nu este POVESTIREA MEA sau JOCUL MAFIA un pacat prin ceea ce inseamna MINCIUNA. Iata cele trei idei.

             1. Ceea ce eu povestesc aici, povestile mele imaginare sunt categoric imposibile intr o lume reala in care vorbim. Tu cunosti foarte bine ca ceea ce eu povestesc nu poate sa existe insufletit, spre exemplu in Bob de mazare... Asadar totul este fantezie. Chiar si mintea ta de copil de 8-12 ani te ajuta sa intelegi ca este o poveste doar si atat, nimic real.      ( In ceea ce consta jocul MAFIA, lucrurile stau la fel, sunt doar niste supozitii pe care le faci chiar daca sunt la deruta. Si daca MINTI intr adevar, o faci intr un scenariu imaginar, un cadru si acela este UN JOC. )

            2. Spun aceste "MINCIUNI" pentru ca imi place sa ma distrez si sunt convins ca si tie iti place si te amuza. Pe langa asta nu iti displace ci din contra. Imi placea sa vad curiozitatea din ochisorii lor micuti cu privire la ce urma sa mai inventez si sa adaug in povestea mea.   ( In ceea ce priveste jocul MAFIA, lucrurile stau la fel, sunt doar niste vorbe spuse pentru a lasa jocul sa continue, scenariul sa se desfasoare, si la sfarsit sa ne prapadim de ras si sa vedem cum au putut altii sa disimuleze atat de eficient. Si probabil ca cei mai "spirituali" ati putea spune: "Dar El a spus ca vom da socoteala pentru orice cuvant fara rost rostit...", si eu iti spun: " Asa este, deci ar trebui sa pazesti mai mult limba ta cand vine vorba de vorbele care le spui parintilor, copiilor sau sotului/sotiei si asa mai departe, lasa un scenariu sa fie scenariu, si traieste ti realitatea si nu jocurile demne de credinta ta!". )

          3. MINCIUNA este un PACAT atunci cand aceasta este folosita pentru a face un rau voit unei terte persoane, atunci cand prin minciuna ta, contextul, viata sau consecintele pe care anumite actiuni ale unei persoane sunt schimbate in intregime doar pentru ca TU sau alte persoane sa iasa in castig printr o rautate exprimata prin acele vorbe care sunt o reala MINCIUNA. Eu nu cred ca prin ale mele povesti relatate despre Bob si crocodilul de buzunar, cineva are de suferit si prin asta va pricinuiesc un rau nemeritat.   ( La fel si in cazul jocului MAFIA, consider ca "MINCIUNILE" de acolo nu fac un rau voit ( in cel mai rau caz, unul din jucatori iese din joc pentru urmatoarele 5 10 minute) si nici nu caut folosul meu, cel care joc prin neglijarea drastica a unui om din preajma mea, acesta avad de suferit din cauza MINCIUNII mele. Ci din contra chiar daca exista putina frustrare pentru ca cineva a iesit din joc la sfarsitul acestuia exista o bucurie, cea a "mafiotilor" daca au castigat sau a "cetatenilor" daca au eliminat mafiotii".)

          Aici au fost cele trei opinii care le am expus copiilor si care sunt suficiente de aplicat si in cazul jocului MAFIA. Si cea care ar putea sa le elimine pe toate si sa fie atotsuficienta este cea de a treia.


           V am obosit? Poate! V am plictisit? Cu siguranta! Dar daca esti de acord cu raspunsurile mele cu privire la oboseala si plictiseara cu siguranta nu ai de gand sa cugeti prea mult la cele spuse de mai sus, si sa transpui aceleasi idei in alte contexte din viata ta sa vezi daca sunt "dupa voia lui Dumnezeu sau nu". Dar daca esti doar atat de putin interesat iti urez mult succes in navigarea ta pe internet dupa ce apesi butonul de "Close" adica "x" din partea dreapta sus din coltul paginii tale.

           Restul care raman probabil ca sunt interesati si despre cea de a doua practica "pacatoasa".


                                      ***  Sa o luam pe a doua si anume BARFA ***


              Cu nostalgie imi amintesc de momentul cand am scris acest articol despre BARFA si pe care l puteti citi aici in care am aminitit de acei oameni care renuntand la barfa se trezesc dintr o data cu o acuta lipsa de ocupatie, lipsa acuta de subiecte de discutie. Tineti minte aceasta lipsa acuta!

              Ei bine vreau sa va marturisesc ca ma trezeam in diferite circumstante, in unele in care mi se cerea parerea asupra unui lucru sau asupra unei opinii adresate de diferite persoane, sau altele in care eu imi exprimam opinia fara ca cineva sa mi o ceara dar intr un context care aveam aceasta libertate.

           Asadar m am trezit de atatea ori ca unele persoane dintre cele cu care eram sa imi ceara/ ne ceara ( tuturor celor care discutam ) sa ne oprim pentru ca ceea ce facem acum se numeste BARFA.

          Si de cele mai multe ori mi am dat seama ca ei nu cunosc ce inseamna termenul BARFA si ce se poate face cu BARFA, de ce? Pentru ca atunci cand i am intrebat (pe majoritatea) de ce cred ca ceea ce facem e barfa, ori nu au stiut sa mi raspunda ori mi au raspuns simplu si scurt ca "vorbim de rau".

           Acest lucru trebuie discutat putin: "vorbim de rau"... De ce?

           Sa va povestesc. Sa spunem ca exista in acest scenariu ( care mi s a intamplat de cele mai multe ori, in care m am regasit de cele mai multe ori cand cineva mi atragea atentia ca BARFESC ) ca exista 5 persoane V, W, X. Y, Z.

             Eu sunt V-ul si vorbesc cu W despre ultima situatie din viata lui (poate tragica, poate comica, poate vreo ultima decizie care a luat o) cu care eu cel putin nu sunt de acord, si mai mult decat atat, in prealabil sau in anumite circumstante i am spus: "Nu cred ca este corecta decizia, gandurile, sau situatia in care te pui sau ii pui pe altii.".

            Ei bine dupa discutia mea cu W stau si ma gandesc, si ma intreb daca ceea ce a ales, face, gandeste este justificat, corect, placut inaintea lui Dumnezeu and so on... Deci imi ridic intrebari si intorc situatia pe toate partile. De ce pentru ca iubesc acea persoana si vreau sa o atentionez in cazul in care ceea ce face este gresit, desi deja i am spus asta... Sau daca eu sunt gresit ca gandesc astfel...

            Si dupa ce am facut asta vin inaintea lui X, Y, Z intr o discutie amicala, printre altele dezbatand anumite subiecte si le spun intr un context asemanator, uite ce a gandit si mi a spus si W... Eu cred ca nu e bine si mi se pare nepotrivit sa faci asa cum a facut el, sa gandesti asa cum a gandit el (W) sa te pui in situatia in care se pune el. De ce? Hai sa va spun ce m am gandit, NU UITATI, dupa ce i am spus si lui W de ce cred ca nu este bine ce face. Asadar povestea incepe asa... si a facut asa... Si practic nu fac altceva decat sa povestesc ceea ce mi a spus W. ATENTIE, W nu m a avertizat ca acest lucru nu este de spus la nimeni si ca ar fi super secret si nici FBI... NU, nu va ganditi la astfel de "secrete", de "confesiuni" nu ma refer la acestea. Ci vorbesc despre simple informatii, hotarari sincere dar poate nu tocmai intelepte si iar atrag atentia NU UITATI, parerea mea W o cunoaste pe indelete.

           In tot acest scenariu dupa provocarea mea si atentia pe care am atras o asupra ceea ce W nu spune, nu face, nu gandeste corect, chiar si din perspectiva mea subiectiva, se ridica o persoana si spune: STOP! Aici nu imi place, barfim... Eu as vrea sa ma retrag din discutie... Iar eu ii raspund: "GO AHEAD!". De ce? Pentru ca nu barfesc!

          Sa va spun de ce nu cred ca ceea ce am facut se poate numi o BARFA

          1. Foarte important este faptul ca persoana W a impartasit cu mine un gand, o decizie care ar fi impartasit o si cu X, Y, Z. Daca nu ar fi facut o, atunci mi ar fi spus sa pastrez pentru mine si astfel sa fie ceva INTIM, intre noi, un adevarat secret (aici referindu ma la ceva care ma privilegiaza sa ii fiu prienten/a si astfel sa pastrez pentru mine informatia) sau nu ar fi facut o pentru ca este o minciuna si cum se stie ca are picioare scurte nu cumva sa o auda altii, sa faca conexiuni si sa se dea in vileag...

          O data impartasita cu mine si cu multi altii, acesta nu cred ca este un secret care spunandu l altora se poate numi BARFA!  O opinie, o remarca, un gand, o situatie, o actiune spusa publica trebuie sa se faca in concodranta cu asumarea responsabilitatii de a raspunde pentru acea idee si pentru a da socoteala in fata celor care nu sunt de acord cu tine. ( ceea ce fac si eu daca sunteti gata sa mi spuneti cu sinceritate, care din cuvintele de aici nu sunt potrivite si de ce nu sunt bine gandite, argumentand toate acestea.) 

         Intr un astfel de scenariu eu nu am facut decat sa imi aduc opinia mea in legatura cu opinia lui W, contra opinie pe care tocmai i am spus o vrandu i binele.

          2. Barfa se naste din invidie, ura sau gelozie. Niciodata nu se naste din DRAGOSTE. Opinia mea povestita lui X, Y, Z cu privire la ceea ce W gandeste, face, spune incorect ( chiar si subiectiv) este pentru a prevenii pe acestia trei de a repeta, gandi ceea ce W gandeste. Si in aceasi masura si FOARTE IMPORTANT, sa ma las corectat de opiniile celor 3, observatiile lor cu privire la ceea ce GANDESC DESPRE CE GANDESTE W si nu despre ceea ce fac cand vorbesc despre opinia acestuia ( a lui W).

             Eu pentru ca ii vreau binele lui W, ii spun ceea ce cred eu ca nu e bine pentru ca IL IUBESC. Apoi merg la X,Y, Z la cererea lor sau intr un context in care pot da exemplu pe W ( cu sau fara destainuirea identitatii lui, desi daca informatia este facuta publica nu am de ce sa il tin sub anonimat ) pentru ca ii iubesc si pe cei 3 si nu vreau sa gandeasca, sa faca in aceasi mainiera in care o face gresit W. Apoi le cer si lor opinia si ii provoc:  "JUDECATI DUPA VOI SI DUPA DREPTATEA LUI DUMNEZEU DACA CEEA CE FACE W ESTE CORECT SAU NU SI SPUNE TI MI PAREREA VOASTRA."

              3. Tocmai am amintit de PARERE si sunt incredintat ca daca unele lucruri s au schimbat in viata noastra, si in lumea noastra e pentru ca niste oameni au avut niste PARERI. Care au ramas sa fie studiate si atacate de cei din jur si astfel lucrurile s au materializat. In urma parerilor studiate fiind de cei care le au avut lucrurile s au descoperit. De la curent electric si pana la Reforma in Crestinism totul a inceput cu niste pareri, care s au lasat la discutie si s au dezbatut si mai mult decat atat, pe acestea s au gandit si alte si alte principii pe care acum le luam de a gata fara ( si cu tristete o spun ) de la fizica si pana la Reforma chiar sa nu le judecam pentru noi insine...

             4. Daca il iubesc pe W si asta trebuie sa cofirme X, Y, Z care vad relatia mea cu el, pot aprecia din "exterior" inseamna ca nu il urasc si nici nu ii vreau raul, chiar din contra am mers si i am spus si lui ceea ce cred despre ceea ce crede si cum ca ceea ce crede nu mi se pare in regula.

            5. De cele mai multe ori, aceasta obiectie "Acum barfim" mi s a adus in cadrul unor dezbateri pe diferite teme cand faceam apel la ce gandeste W sau A sau G sau mai stiu eu cine P ( de la Piper, John Piper). De ce daca discutam opinia lui A si P ( Piper) este mai putin barfa sau chiar deloc cand daca luam opinia, situatia, hotararea de a face ceva a lui W este BARFA si pacat?

           6. Daca as renunta la a mai discuta aceste subiecte, idei, ale lui W nu raman cu o LIPSA ACUTA DE SUBIECTE DE DISCUTIE daca va aduceti aminte, ceea ce inseamna ca nu ma cobor la a discuta niste ineptii si niste lucruri care putin folosesc... Imi "imi interzici sa vorbesc despre W cu siguranta o sa iti pot vorbi despre moralitate, sau avort sau eutanasie sau unde a fost Isus in cele 3 zile dupa moarte sau, sau sau...

           As putea sa mai scriu si alte motive, dar cu siguranta cei interesati care vor sa afle si altele au sa apeleze la mine, asta daca au avut rabdarea sa citeasca pana aici. Dar nu vad de ce eu as avea rabdare sa aud "remarcile" lor cand ei nu au timp sa citeasca raspunsul meu. Dar in sfarsit. Sper sa reusesc si sa vin si cu alte "remarci" care se anunta ca fiind pacatoase.

Parintii si falsa religiozitate

( se propune a fi o lectura destul de lunga, asadar daca in tot timpul acesta ai avut un anume tip de ignoranta cu privire la "sectanti", continua sa ti-o manifesti, intrucat cosider ca nici macar acest mesaj introductiv nu te va motiva sa iti schimbi atitudinea fata de acestia )

           Dupa o zi mult prea comuna si neiesita din tipar, fara a ma astepta la vreo provocare ( desi ar trebui) primesc un telefon. Un telefon care ma anunta asupra faptului ca unui prieten de al meu, i s-a interzis contactul social cu "sectantii". Desigur, ca unul din sectantii aceia sunt chiar eu. Si nu glumesc cand am spus "i s-a interzis contactul social" cu "astfel de oameni".

          O sa explic mai tarziu in ce consta acest "i s-a interzis", pentru ca mai intai mi-ar placea sa fac cateva clarificari mai mult decat ne-necesare, dar stiu ca sunt prea multi ignoranti care nici nu baga de seama, ce anume specifica mai marii lor, si anume cei din Parlament privind Legea Cultelor (Nr. 489/2006)1/9 Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor Publicată în Monitorul oficial Partea I, nr. 11/8.01.2007.

          Deh... sa ma apuc sa citez toate articolele din aceasta lege doar pentru ca unii sunt de-a dreptul ignoranti? Nu, stati linistiti, cei care sunteti interesati si aveti ochi si dorinta sa cititi ca sa va lamuriti puteti accesa si singuri articolul ce o sa fie pus la sfarsitul articolului meu. Dar cu toate astea mi-ar placea sa va citez unele dintre cele mai interesante si putin cunoscute prevederi ce se afla in cadrul acestei legi si astfel sa le si comentez putin (desi nu as mai avea ce adauga la ele) in consecinta celor auzite astazi la telefon, cu privire la unul dintre ai mei prieteni.

           Ca sa fim foarte intelesi, dragii mei, nu sunt aici cu gura pe Biserica Ortodoxa, si nici nu am de gand sa ma apuc sa ridic pietre. Nici vorba, si cel mai probabil, cei care ma cunosteti, cunoasteti si pozitia mea fata de aceasta. Nu sunt un ecumenist inascut, si nici nu bat inspre a fi, dar consider ca respectul fata de acei care impartasesc acelasi Dumnezeu trebuie macar sa existe. Apoi, alegerea doctrinei ne priveste pe fiecare, dar nu pot sa fac dintr-un ortodox, bataia mea de joc, asa cum de altfel se pare ca este invers. Nu, nu ma deranjeaza faptul ca suntem (noi "sectantii" pentru ca dupa cum urmeaza sa vedem, suntem ca si neoprotestanti recunoscuti ca si culte, cu drepturi in aceeasi masura ca si ai nostri prieteni ) bataia lor de joc.

              Si nici nu-mi pot imagina ca un ortodox constient de Dumnezeul pe care "proclama" ca il are ar putea sa transforme pe unul din fiintele create de El in bataia de joc a lui. Exclus! Cu privire la aceasta atitudine ce s-ar putea manifesta, prezint numeroase semne de exclamatie si intrebare cu privire la "credinta" acestuia, care nu este nimic mai mult decat o religiozitate.


          Asadar, daca inca mai sunteti cu mine, haideti sa luam cateva din articolele prezente in aceasta Lege 489 privind drepturile la libertatea religioasa, si incepem cu inceputul si anume articolul 1 si 2:

             Art. 1. - (1) Statul roman respecta si garanteaza dreptul fundamental la libertate de gandire, de constiinta si religioasa al oricarei persoane de pe teritoriul Romaniei, potrivit Constitutiei si tratamentelor internationale la care Romania este parte.
                  (2) Nimeni nu poate fi impiedicat sau constrans sa adopte o opinie ori sa adere la o credinta religioasa contrara convingerilor sale, si nici nu poate fi supus vreunei discriminari, urmarit sau pus intr o situatie de inferioritate pentru credinta, apartententa sau neapartenenta sa la o grupare, asociatie religioasa sau un cult ori pentru exercitarea, in conditiile prevazute de lege, a libertatii religioase.

                    Art. 2. - (1) Libertatea religioasa cuprinde dreptul oricarei persoane de a avea sau de a adopta o religie, de a si-o manifesta in mod individual sau colectiv, in public sau in particular, prin practicile si ritualurile specifice cultului, inclusiv prin educatie religioasa, precum si libertatea de a-si pastra sau schimba credinta religioasa.
                  (2) Libertatea de a-si manifesta credinta religioasa nu poate face obiectul unor restrangeri decat al ceor care sunt prevazute de lege si constituie masuri necesare intr-o societate democratica pentru securitatea publica, protectia ordinii, a sanatatii sau a moralei publice ori pentru protejarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului.



            Nu vad ce as mai putea adauga la aceste simple specificatii facute, insa mi-ar placea sa va spun povestea ce am auzit o astazi la telefon, poveste care stiam ca va avea loc, dar nu m-as fi gandit ca ar putea astfel de intorsaturi si consecinte.

          Inainte de toate, vreau sa va spun ca spre rusinea mea, am ras... dar nu din sarcasm, sau din nepasare, sau indemnat de vreo nesimtire si lipsa de respect... Am ras de absurditatea situatiei... De ce?

                 Acum 5 luni am cunoscut un baiat de o simplitate deosebita, a carui nume nu cred ca e important de stiut. Acesta ca si mine candva il cauta pe Dumnezeu cu o dorinta neprefacuta, la fel de sincera ca si aerul pe care il imprastia in jurul lui. Acest tanar a inceput sa "cocheteze" cu neoprotestantii... Acei pocaiti si sectanti pe care cei mai multi (din necunostinta de cauza) ii numesc asa, spre fericirea lor de altfel (a neoprotestantilor si a mea). Printre acei neoprotestanti eram si eu, si m-am bucurat mult de dorinta lui si setea acestuia dupa Adevar. Insa parintii acestuia ( cu anumite frustrari de altfel, si-mi cer scuze pentru exprimarea acestui adevar, rostindu-l intrucat si ai mei le-au avut pe ale lor) au inceput sa il chestioneze cu privire la locurile pe care le fregventa. Surpriza?

              Acest baiat mergea la o Biserica locala si intr-un grup de prieteni neoprotestanti. Surpriza, pentru ca acesti parinti i-au spus acestuia ca ar fi fost mai bine sa il surprinda mergand in cluburi si la cumetrii cu fratiorii, acei "prieteni" care se lasa ametiti de alcool. I-au spus respectivului tanar, ca ar fi fost mai bine sa il gaseasca beat la marginea drumului decat intr-o biserica de sectanti... Ei bine dragilor dupa cum primul articol a suprins, aceste secte, nu sunt de fapt secte ci culte, recunoscute de Statul Roman ( sa nu mai repet si cu aceleasi drepturi ale Bisericii Ortodoxe).

             Art. 7. - (1) Statul roman recunoaste cultelor rolul spiritual, educational, socio-caritabil, cultural si de parteneriat social, precum si statutul lor de factori ai pacii sociale.
(2) Statul roman recunoaste rolul important al Bisericii Ortodoxe Romane si al celorlaltor biserici si culte recunoscute in istoria nationala a Romaniei si in viata societatii romanesti.



              Si daca esti doritor, te invit pe siteul http://www.culte.gov.ro/biserici-culte ca sa iti faci o idee despre aceste culte care de fapt nu sunt numite asa cum ti-ai fi imaginat vreodata...

                Dupa o indelunga confruntare la indemnul parintilor (mai de "voie", mai de "nevoie") cu anumiti oameni religiosi, ortodoxi, persuasivi, prietenul meu nu s-a lasat deloc convins de cele spuse. ( Cred ca va puteti imagina si voi ce anume au incercat sa-l convinga, iar daca nu v-ati prins, intrebati-ma)

             Vazand parintii ca "nu reusesc sa reuseasca" s-au gandit ei sa il suie pe tanarul despre care va vorbesc ( tanar pe la varsta de 25 de ani) in masina si sa mearga cu dansul, la un duhovnic. O sa revin la indemnurile duhovnicului mai tarziu, intrucat as vrea acum sa comentez putin pozitia parintilor dupa aceasta infatisare.

             In primul rand i s-a interzis (la propriu) orice intalnire intr un grup de oameni "eretici, sectanti", neoprotestanti as spune. ( si ce e cel mai amuzant e ca majoritatea acestora care ii numesc pe neoprotestanti asa, nici macar nu stiu de unde vin neoprotestantii, sau care au fost reformatorii protestanti "celebrii" macar...) 

            Pe langa faptul ca au pus aceasta conditie ( mai degraba interdictie)  au luat orice tip de literatura pe care acest tanar se apucase sa o studieze. Cat de puerila mi se pare aceasta actiune... ( de parca in cadrul internetului nu este atata literatura, dar ma rog...)

             Cate drepturi i s-au incalcat acestui prieten de al meu pana acum? Nu, stati nu ma intelegeti gresit, nu ii plang de mila intrucat nici el nu o face. Esti un tanar cu capul pe umeri pot spune, care nu se lasa "clatinat" la o astfel de imprejurare.

          Dar nu inteleg un lucru, cum poti tu ca si Biserica, in numele ortodoxiei, sau ca si parinte sa ii iei dreptul unui tanar de 25 de ani ( care are dreptul de a alege proria incredintare de la varsta de 16 ani)  sa mai mearga si sa se intalneasca cu ai lui prieteni neoprotestanti. Acest drept este protejat de lege si Stat, dar culmea este ca tocmai familia care formeaza societatea, respectiv statul ii interzice exercitarea acestui drept.

             Art. 4. - Orice persoana, cult, asociatie religioasa sau grupare religioasa din Romania este libera de a stabili si mentine relatii ecumenice si fratesti si cu alte persoane, culte sau grupari religioase si cu organizatiile inter-crestine si inter-religioase, la nivel national si international.

           Art. 5. - (1) Orice persoana are dreptul sa isi manifeste credinta religioasa in mod colectiv, conform propriilor convingeri si prevederilor prezentei legi, atat in structuri religioase cu personalitate juridica, cat si in structuri fara personalitate juridica.



               Cu riscul de a ma repeta... nu ii plang de mila tinarului, si nici nu vreau sa dau cu pietre de sub picioarele mele, insa vreau sa trag un semnal de alarma, in speranta in care multi se vor trezi din prejudecatiile pe care le au, si din ignoranta in care se scalda... Prea multi au "certitudini" doar din spusele altora, dar prea putini au pus mana sa citeasca, ca sa vorbeasca in cunostinta de cauza...

                As putea sa mai scot ceva articole de prin aceasta Lege, insa cu respect va invit sa o cititi pentru delectarea dumneavoastra. Nu va strica! Si pentru a va usura munca am sa va las la dispozitie si link ul de pe care puteti accesa aceste articole. ==> http://www.crestinism-ortodox.ro/TEXTE/LegeaCultelor-Nr489-2006.pdf

               Nu este doar povestea acestui baiat care m-a determinat sa scriu aceste lucruri, nu... Sunt povestile mai multor prieteni pe care i-am avut in decursul a cinci ani. Parinti care insista ca al lor copil trebuie sa urmeze o anumita religie, sau o anumita confesiune as putea adauga. Parinti care pun tot felul de santaje emotionale, care isi reneaga copiii  spunand ca luand o decizie impotriva vointei lor vor pierde acest titlu de fiu/fica. Parinti care isi exprima dorinta spunand ca mai bine i-ar vedea in locuri inconjurate de depravare, in santuri batuti si beti, decat intr-o alta Biserica.  Poate va intrebati de ce am sarit de articolul 3? Iata ii vine si lui randul:


               Art. 3. - (1) Parintii sau tutorii au dreptul exclusiv de a opta pentru educatia religioasa a copiilor minori, conform propriilor convingeri.
(2) Religia copiului care a implinit varsta de 14 ani nu poate fi schimbata fara consimtamantul acestuia; copilul care a implinit varsta de 16 ani are dreptul sa sa-si aleaga singur religia.




                Motivul pentru care ei recurg la aceste santaje si exprimarea vointei lor impotriva copiilor? RUSINEA... Halal rusine din moment ce aceasta vine cu gandul "Ce vor spune prietenii mei despre alegerea copilului meu?"

               Da-ti mi voie sa pun acest emoticon =))... Dar prietenii tai ce spun despre copilul tau cand curveste de 2-3 ani in relatii inafara casatoriei? Cand de 2-3 ani baga la greu anticonceptionale? Cand este la al 3-lea avort chirurgical. Atunci nu  iti mai e rusine?... O, cat de perversa minte ai, dragul meu parinte. ( nu uita... nu caut sa te condamn, sa te judec, dar cat timp ai stat sa te gandesti la intrebarea mea?)

                  Spunea un distins domn, ca pana si Satanei ii e rusine cu betivi si curvari... De ce? Pentru ca ii face reclama proasta acestuia... Societatea ii condamna pe acesti oameni robiti de duhul veacului... Oamenii nu ii mai vad bine pe cei ce strica casele altora, familiile lor. Dar tu ca si parinte, de ce nu te rusinezi de al tau copil cand vine vorba de bataia de joc care o aduc altor copii ai altor parinti? Cate din fete/si baiati sunt necinstiti de copiii altora din punct de vedere sexual... cu repercursiuni si remuscari o viata intrega?

                Dar nu, tie iti e rusine de copilul tau pentru ca acesta cauta un simplu Adevar ( si sa zicem ca poate nu este Adevarul, se dovedeste a nu fi, dar totusi de ce i-ai priva libertatea aceasta? )
  
                 Imi cer scuze, dar mie-mi miroase a patologie mintala...

              Daca imi permiteti, as vrea sa fac o remarca asupra unui indemn "duhovnicesc" pe care prietenul  meu l-a primit, si parafrazandu-l suna cam asa... "De acum inainte cand mai vezi un `sectant` pe strada, nici macar sa nu te uiti la el ci sa-ti intorci capul." Acest lucru il rosteste unul dintre oamenii "lui Dumnezeu" cu privire la semenii acestuia. Ma intreb daca fata de oamenii din jurul lui, sa lasam nationalismele si alte lucruri de genul, nu manifesta dragoste ca si compatriot, motivat fiind de Dumnezeu, ma intreb ce dragoste ar putea arata acesta fata de un MUSULMAN... Nici nu vreau sa stiu sincer raspunsul la aceasta intrebare, si nici nu cred ca cineva mi-l poate da. Va intreb pe voi... Aceasta este dragoste? Aceste "norme" sunt in dragoste spuse, stabilite?

     O, Dumnezeule ai mila, caci multi sar gardul "gradinii Tale" cu poarta intre-deschisa.

                 Ce mi se pare cel mai interesant, cand ma gandesc la toti prietenii mei ce au trecut prin situatii similare este, aceasta "controversa". Sunt mai mult decat convins, ca in cazul in care prietenul meu ( sa luam cazul lui daca tot l-am discutat) si ar fi exprimat dorinta ( si dreptul dat de Stat in aceeasi masura de altfel ) sa fie ATEU, cu siguranta nu ar fi fost infatisat inaintea mai marilor Bisericii ca sa fie convins cu aceasi persuasiune, de a lor credinta. Ar fi fost lasat in "plata Domnului" chiar si de parinti... pentru ca deh... sa fi ATEU nu e rusine... ba din contra e COOL. ( mai ales de cand Dawkins o da in bara mereu si mai ales cu noua generatie "New Atheism"... :)) )

               Exista si o „Libertatea religioasă negativă” cuprinde dreptul de a nu avea nici o religie respectiv de a renunța la propria religie sau convingere și de a nu fi forțat la adoptarea sau păstrarea directă sau indirectă a unei religii sau convingeri.

             E interesant felul in care Satan isi joaca ale lui carti... Atunci cand vede pe unul "mai stralucit" cu o dorinta sincera de a cauta, cerceta, chiar numai studia Adevarul, se impotriveste cu indarjeala... Cand se indeparteaza, sau nu prezinta interes fata de Adevar, cand ramane in ignoranta, "distinsul" nu are nimic impotriva.

              Cum parafrazam mai sus ideile unui om, Satan nu isi face reclama cu betivi si curvari, din contra... ar vrea sa scape de ei, desi se bucura ca i-a adus in acel stadiu... Societatea e dezgustata de astfel de vieti naruite... Satan iubeste oamenii care traiesc in ignoranta... iubeste oamenii care se preocupa sa fie doar "morali" pentru ca ma tem ca e vorba de o falsa moralitate. Satan pe acesti oameni ii "ridica in slavile" infernului... Are nevoie de oameni care se imbraca bine, care se respecta, dar care respecta mai putin semenii lui...

              Dragi parinti, prieteni dragi, ma indoiesc ca v-am plictisit din moment ce ati ajuns sa cititi acest penultim paragraf. As putea lua in considerare faptul ca totusi nu sunteti inca ignoranti. Dar ce masuri o sa luati pe mai departe?


             Ce pozitie o sa luati fata de copii vostrii? Fata de "adevarata religiozitate"? Si cei care treceti prin astfel de "lupte" nu va faceti probleme. Atat timp cat stati in Adevar si il credeti nimeni nu va poate desparti de Acela care v-a adus la Sine, dupa cum si Pavel le spune romanilor in capitolul 8 al cartii Romani:

³⁸ Căci sunt bine încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare,
³⁹ nici înălţimea, nici adâncimea, nicio altă făptură, nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu care este în Isus Hristos, Domnul nostru.