Scarbit de compromisul vostru!

De ce compromis?



Astazi stau si ma uit in jurul meu. As putea spune ca sunt confuz, inselat, dar spre dezamagirea mea sunt de partea cealalta a cortinei unde neputincios vad pe inselatori.

Cine sunt inselatorii? Hm... Sunt oameni. Oameni care dau directii, care impartasesc principii in Bisericile de astazi. Oameni din care sper doar sa nu imi fii facut idoli... As ajunge un nebun! As ajunge un nebun daca mi as dori sa fiu la fel de curat ca si ei... As pierde modelul asa de mult tanjit de mine, Cristos. Dar imi e teama ca inselatii acestor inselatori au ajuns nebuni. De ce? Am sa va raspund in randurile urmatoare.
Ei sunt oameni. Ar fi deajuns sa spun ca sunt oameni, in dreptul carora Dumnezeu imi cere compasiune, mila... Inaintea lui Dumnezeu marturisesc cerand in acelasi timp sa primesc iertare pentru ca nu pot avea compasiune pentru inselatori ci doar mila pentru cei inselati...

Am multe intrebari pentru inselatori...

De ce atat compromis compromitator?
De ce coborati niste standarde doar pentru ca simtiti cum scapati de sub control oitele? Ma corectez! Scapati de sub control ignorantii!
De ce dati de mancare ignorantilor si firestilor- intr-un cuvant inselatilor -mancare lumeasca doar pentru a ii tine aproape explicandu-le o libertate care nu are de a face cu Cristos?
De ce nu mai aveti un cuvant de spus in familiile voastre?
De ce va lasati asa de usor influentati? De la cine ati invatat asta?
De la cine ati invatat sa ascultati de capriciile unor razgaiati?
V ati pierdut intelepciunea?
De ce imi provocati scarba?

Cred totusi ca este un timp pierdut sa adresez astfel de intrebari, la care nu s-ar gasi unul sa se ofere in a raspunde... Si sincer stau sa ma gandesc daca as putea sa va ascult...

Am spus ca neputincios privesc inselatorii, dar trag nadejde ca neputinta nu imi sta in cale cand vine vorba despre inselati...

Nu vreau sa imi imaginez cum ii sa traiesti in inselaciunea acestor inselatori. Am fost si eu inselat candva de unul dintre cei mai mari... Satan care mi a spus ca lucrurile nu sunt chiar asa de rele precum le as fi preconizat. Intr-adevar nu erau asa de rele... erau chiar mai rele decat mi as fi imaginat.

Inselatii din pacate ajung ignoranti... Si aici e pericolul, de fapt nu, ei nu vad un pericol... Ei ajung doar sa spuna: "Ei, asta e prea exagerat... nu poti sa afirmi asta, esti extremist acum!" Si asta fac de fiecare data...

Cel mai probabil ca eu sa fiu un extremist, dar un lucru ii mai mult decat sigur, si cu tristete trebuie sa iti spun... TU NU AI O PARERE!

Eu sunt extremist! Dar cine imi spune asta? Aaaa, unul care nu are o parere,  pentru ca este ignorant si pentru ca (imi dau seama acum ) este inselat... Hilar? Nu! Sincer, imi vine sa plang...

Cata pertineta ai tu sa imi spui ca sunt extremist cand tu nici macar nu cunosti tema discutiei. A cunoaste, inseamna a cerceta, a merge mai departe decat ceea ce vede toata lumea, a studia la modul cel mai serios o problema, sau alta pe care INSELATORII o musamalizeaza?

Tinere! Trezeste te putin din ignoranta care te inconjoara... Pana si animalele cerceteaza circumstantele... Ai ajuns mai rau ca unul dintre acestea... Tu cel care esti chemat sa cunosti...

Ma tem ca nu putem nici macar dialoga... De ce pentru ca un dialog asuma doua idei, perspective, diferite care sunt discutate... Dar cum sa existe doua idei, daca tu nici macar nu cunosti ceea ce crezi, nici macar nu ai o idee, singura ta idee este "esti extremist" si daca te as pune sa imi detaliezi aceasta afirmatie nu ai putea sa manuiesti cuvintele ca sa imi dezvolti "ideea" ta... Cum spuneam ignorant, dar indeajuns de "tupeist" sa ma acuzi de extremism.

Imi e mila ca ai ajuns aici... Si stii ce e interesant? Ca si daca as fi un extremist, nu ai avea mila fata de mine, ci as fi un lepadat in fata ta... Si cum as putea sa fiu un lepadat cand eu sunt frate in Cristos cu tine? Cum poti sa ma lepezi asa de usor? Asta imi da multe semne de indoiala cu privire la identitatea ta... de "crestin".

Da... nu am cuvinte sa imi exprim frustrarea, dar in scurt timp, nu o sa mai folosim cuvintele ca sa o exprimam, pentru ca ea va fi vizibila cu ochii liberi, de acei frustrati de astazi care au sa ramana treji pana atunci...

Atunci? Da, atunci cand ignorantii si inselatii se vor da cu capul de gard fara... Cand INSELATORII se vor trezi si... si nu pot sa imi imaginez ce va fi atunci...


Inchei prin a va spune ca imaginea a ceea ce se intampla imi aduce aminte de Dostoievski si de adevarurile aduse prin "Crima si pedeapsa"... De ce v-as explica ce relevanta este intre opera acestuia si situatia descrisa de mai sus? Imi e teama ca prea multi inselati, ignoranti o sa citeasca randurile de sus... De fapt cred ca ei nu vor ajunge vreodata sa citeasca acest ultim alineat. Si daca au sa o faca, ii doar pentru ca au o curiozitate nebuna fara o dorinta la fel de nebuna sa vada de ce sunt inselati... Dar acei care nu sunt printre inselatii ignoranti, cei ce sunt dintre acei ce au o parere... imi vor cere socoteala de aceasta asemanare...

O scarba astronomica !

        Cel mai probabil ca deja sa fii fost atras sa citesti articol doar pentru ca titlul ti-se parea interesant, doar ca vreau sa iti spun ca ceea ce urmeaza nu are nimic de a face cu scarba astronomica, si ca aceasta expresie imi place sa o folosesc atunci cand vreau sa inteleg la ce stare trebuie sa ajung cu privire la pacat...

        Acum insa daca nu ai timp si nu o sa iti mai ramana indeajuns timp sa arunci o privire pe facebook, poti sa inchizi pagina aceasta pe care ai intrat doar din curiozitate. S-ar prea putea sa nu ti-o pot satisface.

23 iunie 2013

        A trecut o zi de duminica, zi speciala nu pentru ca se sarbatorea Ziua Cinzecimii, ci pentru ca 9 persoane au marturisit inaintea lui Dumnezeu in primul rand ca Viata lor Ii apartine, si de acum inainte vor sa traiasca pentru Acel ce le-a dat Viata, "si sa o aiba din belsug" (Ioan 10:10) .


        In mintea mea astazi cand cineva marturiseste in apa, prin actul botezului, in deplina cunostinta de cauza ca se identifica cu Cristos, sunt multe, multe intrebari cu privire la siguranta cu care acel cineva marturiseste.

De ce?

        Cel mai probabil pentru ca cunosc prea multe exemple de oameni care nu au trait decat un sentiment, si pe baza acelui sentiment au spus un DA nefondat in credinta.

        Sau poate ca stiu prea multi oameni care au luat toate invataturile si lucrurile de-a gata, si prea putin s-au gandit ce semnifica ele cu adevarat, sau cat de lunga e bataia acestor lucruri in vesnicie...

        Prea multi oameni care au dat impresia ca schimbarea a avut loc, si cu toate acestea se insala. Prea multi oameni, lideri care le dau impresia celor din jur ca in ei s-a produs o schimbare, doar pentru ca au rostit impreuna rugaciunea pacatosului...

        Prea mult astazi oamenii sunt "constransi" de lideri si circumstante sa "isi predea viata Domnului". Dar apoi nu sunt constransi sa traiasca in sfintenie si sa tanjasca dupa aceasta stare...

        Si nu inteleg de ce ne miram cand dupa un an, doi totul se "schimba".  De fapt nimic nu a fost schimbat... Ei l-au chemat pe Dumnezeu in inima lor. In ce inima? Intr-una impietrita care cauta umplerea unui gol pe care numai Dumnezeu il putea umple? Dorinta egoista?

        Daca doar pentru asta l-ai cautat pe Dumnezeu, ca El sa iti umple un gol in inima, vreau sa iti spun ca nu ai facut altceva decat sa te folosesti de El, dorinta ta este egocentrista si nu ai facut altceva decat sa te amagesti. Dumnezeu te cheama la El pentru ceea ce inseamna eliberare de povara pacatului prietene.

        Daca tu nu vezi starea deplorabila in care esti datorita robirii tale de pacat... ma tem ca nu ai nevoie de Dumnezeu. 

        Cristos nu a spus doar veniti la Mine "si va voi da odihna". Este usor dar pana colo El ii cheama pe "toti cei truditi si impovarati". Impovarati de lanturile Satanei... de cei ce au cu adevarat nevoie de ELIBERARE, nu mai intai de IMPLINIRE !!! ( Matei 11:28 )

        Aud oameni astazi care spun: " Si simteam ca am nevoie ca Dumnezeu sa umple acel gol in mine..." sau " Si l-am cunoscut pe actualul/viitorul meu sot/sotie si acesta m-a condus spre Dumnezeu si am ajuns sa il cunosc..." .

        Hey dar stai putin unde ii momentul in care te-ai lovit de SFINTENIA lui Dumnezeu, care ti-a spus ca nu ai nici o sansa sa ajungi in Imparatia Lui asa cum esti... Cand ti-a spus ca trebuie sa renunti la pacatul care te infasoara asa de lesne ca nici nu sti ce crezi despre ce traiesti.

        Imi e teama pentru tine. Imi e teama ca cea mai adanca dorinta a inimii tale nu este sa il slujesti pe Dumnezeu si sa iti acordezi viata la principii stabile...
Da, cea mai adanca dorinta a inimii tale era sa fii implinit, sa pui mana pe sotul, sotia ta, sau cine stie care alte ganduri indreptate spre binele sinelui tau mai sunt...


       Prefer sa ma uit la ei ( cei care marturisesc )  in ziua asta de sarbatoare a lor cand fac o marturisire deosebita si sa le spun daca am ocazia:

       "Omule/tinere, nu te juca!!! Ceea ce urmeaza ii munca, ii renuntare zilnica de sine. Acum ca toti stiu hotararea ta ( martorii vazuti si nevazuti ) o sa ai mult de pierdut  (aparent), dar daca nu ramai in starea asta o sa ai de pierdut totul !!! " 

       In jurul meu oamenii le dau flori, buchete peste buchete... Cum spunea un prieten, altii la botez nu primesc buchete de flori ci doar o carcera rece, undeva in temnita unui peniteciar... Cat de superficial tratam totul...



     Si treceau doar 3 ani de un tanar de 18 ani marturisea inaintea lui Dumnezeu ca toata viata aici pe pamant vrea sa fie traita pentru El si cu El. Marturisea asta inaintea multora care isi gatuiau extremitatea cefalica sa il priveasca. Ma intreb ce era in mintea multora dintr-aceia, pentru ca si in mintea mea se ridica multe intrebari...

        Zambetul lui va poate spune cat de mult elan avea, si cat de mult isi dorea ca oamenii din jurul lui sa il gaseasca pe Dumnezeul pe care el l-a gasit. Este un Dumnezeu care spune pacatului pacat si renuntare, dar si ierarii, iertare. 

        Ei bine pe parcurs am aflat gandurile multora dintre cei care se gatuiau sa il vada pe acest tinerel. Totul se rezuma la:
" Emi esti doar la inceput, esti incantat, ai ravna... dar ii dragostea dintai, stai linistit o sa se duca repede... o sa iti treaca tie tot entuziastmul asta, si o sa te trezesti la realitate si atunci sa vezi..."

Si am spus wow... nicidecum nu imi doresc asta !!!

        Dar s-a intamplat... au avut dreptate, am pierdut dragostea dintai... si cum m-au avertizat m-am trezit si la realitate si am inceput sa vad ce ii in jurul meu...

        Si nu pot decat sa ii dau slava lui Dumnezeu pentru ca nu am ramas la dragostea dintai, din contra, dragostea mea ii mult mai aprinsa si mai mare, nu doar pentru ceea ce Dumnezeu a facut pentru mine ci pentru ceea ce am descoperit in Dumnezeu de a lungul timpului. ( si nu vorbesc de "dragostea dintai" a apocalipsei, pentru ca nici cei care imi spuneau de ea nu stiau cu ce se mananca... doar o foloseau pentru ca au auzit si ei de ea...)



        Si dau slava lui Dumnezeu pentru ca m-am trezit la realitate... Realitate care ii crunta si dureroasa. Si am descris-o mai sus in scurte cuvinte...


        Prima mea floare primita a fost floarea de la botez, un singur trandafir rosu. Una singura. Dar acea floare a fost insotita de invatatura biblica, insotita de oameni care mi-au aratat unde trebuie sa ajung, si dupa ce trebuie sa tanjesc... Oameni care nu mi-au aratat de unde au cumparat florile si cat a costat buchetul, au fost oameni care mi-au aratat de unde imi vine MANTUIREA si cat a costat ACEASTA !!!
        Am fost inconjurati de oameni care nu mi au aratat ce BMW sau ML o sa conduc cand ma fac mare, ci mi au spus ca eu trebuie sa merg in carul Lui de biruinta. Nu mi-au aratat nici ce haine sa port sau la ce haine sa renunt, mi-au spus doar sa stau "gata, dar, având mijlocul incins cu adevarul, imbracat cu platosa neprihanirii," ( Efeseni 6:14 )

       Oameni care au ales sa ma mustre si sa imi ofere tot sprijinul lor, care mi-au pus la dispozitie deschiderea lor. Oameni care prin mustrarile lor au "jignit" firea mea pamanteasca care vroia sa se coboare de pe cruce. Ieri m-a palit citatul care urmeaza, m-a facut sa imi iau responsabilitatea sa spun mereu adevarul dureros celor care se joaca cu lucrurile sfinte...

"Nobody in hell says, "I'm glad my feelings were never offended."


      Si niciodata nu voi uita momentul in care "din intamplare" ne-am intalnit cu omul acesta. Un om al carui zambet imi vorbea puternic, nu stiam eu prea multe atunci despre el, si putin conta. Dar omul asta mi-a strans mana si cu ochii inlacrimati zambind mi-a repetat parca cu disperare de 3 ori acelasi mesaj care si asta imi raspuna in cap.

      " Go with Jesus in your heart, folow Him no matter what "

       Avea ochii inlacrimati cunoscand cat de vulnerabili eram si suntem. Sunt curios care era rugaciunea lui atunci... Ii puteam vedea dorinta lui arzatoare de a fi cu adevarat oameni nascuti din nou...
       Nu pentru ca Washer a spus asta, o sa il urmez pe Cristos, si nici pentru ca cineva ma constrange, ci pentru ca insusi Cristos m-a chemat!

       Si daca imi doresc ceva fierbinte, ii ca sfarsitul meu sa fie alaturi ce Acela care m-a chemat !

O intrebare fara raspuns? ( 1Corinteni 15:35-58 )

       O seara in care am fost fortat sa gandesc, si o seara cu un mesaj provocator care ma "scoate" din minti, si la propriu este un subiect care iti cere sa iti depasesti limitele logicii, asa zisului firesc. Intr-adevar aceste limite pot fi depasite doar prin credinta, printr-o credinta vie care se "materializeaza" in ceea ce omul traieste si gandeste.

      Despre ce este vorba? Despre cea de a doua inviere... La prezentarea mesajului despre cea de a doua inviere a fratelui Emil Bartos din aceasta seara, pe baza textului din Scripturi mentionat si in titlul postarii, mi-am ridicat o intrebare, intrebare care vreau sa ti o ridic si tie cititorule...

      Acesta, fratele Emil Bartos, prezenta logica celei de a doua invieri, de care si Pavel vorbeste corintenilor.                Acesta facea observatie asupra timpurilor de atunci ( pentru corinteni, sau chiar si atenieni care nu au dat ascultare lui Pavel cand veni vorba despre cea de a doua inviere ) si a timpurilor de acum, cele ale mileniului trei in care traim... Remarca faptul ca tot mai putini sunt cei care aleg sa se mai gandeasca cel putin la cea de a doua inviere, dar tot mai putini sunt si cei care cred cu adevarat in ea. Pentru multi pare ceva de basm si e greu sa te "imaginezi" inviat din morti la aratarea Aceluia ce traieste, asta daca cumva, noi nu o sa facem parte din aceia care nu vor gusta moartea niciodata, moartea fizica ( cazul rapirii ).

        Este greu de inteles logica lui Pavel? E greu sa intelegi argumentul lui dat prin imaginea unei samante care mai intai trebuie sa moara ca apoi sa invie? Multi nu pot intelege? Multi nu pot crede ca vor invia din nou?

        Da, este greu, si dupa cum spuneam este mult prea mult pentru limitata noastra cunostinta, dar acum se ridica intrebarea de la care nu imi pot lua gandul:

Cum ar putea crestinii crede in cea de a doua inviere cand ei nici macar nu sunt siguri de prima lor inviere. ( nasterea din nou ) ?

       Cum vor putea crede acestia intr-o inviere cand ei nici macar nu stiu, nu sunt siguri, daca au experimentat-o pe prima. Imi e si greu sa folosesc experimentat, pentru ca nasterea din nou nu e un EXPERIMENT, este o realitate pe care nu o poti exprima dar de care esti sigur, mai sigur decat siguranta ca tu citesti acum aceste cuvinte...

       Cosider un subiect dificil, si este o hrana tare, cea de a doua inviere... daca intr-adevar nu ai experimentat-o pe prima. Este dificil intr-o oarecare masura sa crezi in viata de dupa moarte, intr-adevar mai ales ca nu esti obisnuit cu moartea, pentru ca viata este cea pe care o traiesti zi de zi, asta exeptand cazul in care inca esti mort in faradelege, dar ii greu sa realizezi asta, fara lucrarea Duhului lui Dumnezeu .

       Cel mai probabil stiti pozitia mea fata de castigarea/"pierderea" mantuirii, dar ce stiu sigur e ca toti cei care nu pot crede sau le e greu sa creada in cea de a doua inviere este consecinta a faptului ca ei sunt nesiguri pe ceea ce poate ca au, sau pe ceea ce poate nu au trait niciodata.
         
      Nu uita, te asteapta o mantuire, "o mostenire neintinata si nestricacioasa" care spune tot 1Petru capitolul 1 cu 4 ca este pastrata pentru crestin in ceruri...

      Daca mantuirea nu ar fi sigura, nici nu m as obosi sa cred cea de a doua inviere, pentru ca nu as putea fi sigur nici de a mea nastere din nou...

      Cititorule, fi serios cu ceea ce crezi, cu privire la convingerile tale !!! Iar daca tu ai un raspuns la intrebarea mea, vreau sa il aud.

Si toata lumea doreste prieteni adevarati

       Pe unde te uiti, mai ales pe retele de socializare numai mesaje de genul: "m am saturat de prieteni care inca ma vorbesc pe la spate" ceea ce rezulta dintr-o astfel de afirmatie este ca prietenii adevarati ti-ar spune in fata adevarul.

       E interesant ca toti isi doresc acei prieteni adevarati.

       Dar interesant e ca atunci cand unul dintre persoanele care le cunosti incepe sa iti spuna adevarul din punctul lui de vedere, nici macar nu te opresti putin sa te gandesti daca este sau nu adevarat punctul lui de vedere, si incepi sa ripostezi.
       Incepi sa ripostezi printr-o atitudine de defensiva pentru ca cineva "se baga" prea mult in viata ta...
       Dar stai putin nu tu spuneai ca ai nevoie de oameni care sa iti   spuna adevarul in fata? Weeii, dar ai uitat un singur lucru, ca adevarul DOARE...

     Sti...? Este greu pentru o persoana sa spuna adevarul celeilalte, stiind ca aceasta isi va apara intr-o oarecare masura eul... si-l va proteja si astfel va fi indemnat sa ia o atitudine fata de prietenia respectiva, si de cele mai multe ori apar replici de genul : "nici nu ma cunosti" ; "cine esti tu sa spui asta" ; "nici nu stii cum sunt" ; "de ce te bagi in viata mea" .

      Replicile de genul acesta care nu au nici o argumentare care sa ateste faptul ca celalalt chiar greseste in ceea ce afirma si ca adevarul acestuia nu este subiectiv, dau astfel dovada ca acele adevaruri afirmate sunt intr-adevar adevarate.

      Si cum spuneam, este greu pentru o persoana sa spuna adevarul, stiind ca de cele mai multe ori va fi respins, dar ce este cel mai greu este sa accepti adevarul.  Eu stiu ca atunci cand am acceptat adevarul am avut de suferit. De ce? Am avut de luptat cu eul meu, cu imaginea mea de sine. Dar mai stiu inca un lucru ca adevarul pe care l-am acceptat de cele mai multe ori cu greu, m-a facut liber...

      Aleg sa spun adevarul in cele mai multe cazuri cand "relatia" imi permite, sau cand mi se cere.
      Dar cele mai multe ori cei care stiu adevarul despre ei insisi, care este dureros, se vor feri sa iti mai ceara si tie opinia, pentru ca ii mult prea dureros sa auda aceeasi realitate, astfel ca se vor feri de tine, se vor feri sa iti ceara sa ii confrunti cu adevarul pe care tu il vezi in ei...

      Ma bucur ca nu o fac, pentru ca dupa cum spuneam, este greu sa spui adevarul... Dar ma doare inima atunci cand le vad atitudinile lor...

      Aceasta problema cu privire la confruntarea unuia cu celalalt din perspectiva adevarului, este mult mai complexa decat pare si se transpune si pe verticala.

     Si prietene daca nu e asa spune-mi... Sunt sigur ca daca unui prieten care te cunoaste "mai putin" iti e greu sa marturisesti greseala, sau sa fii confruntat cu adevarul pe care acesta il are cu privire la imaginea ta, adevar care te incomodeaza, cu atat mai mult inaintea Aceluia care te cunoaste, si in fata Caruia esti gol si descoperit... tie iti va fi mult, mult, mai greu sa te lasi confruntat... De ce? Pentru ca Acesta te cunoaste cel mai bine... Daca tu iti aperi eul, in confruntarile cu oamenii, cu atat mai mult sunt sigur ca o o sa ti-l aperi in confruntarea directa cu Creatorul tau...


      Inca un aspect foarte interesant este ca acel care nu este pregatit sa primeasca un adevar ( care poate sa fie sau nu "adevarat" ) nu va fi gata nicidecum sa il spuna adevarul pe care il vede in raport cu ceilalti din jurul sau. Nu ii vorba ca nu vei avea prieteni, dar relatiile tale vor fi extrem de superficiale, pentru ca mereu te vei feri sa spui ce gandesti cu adevarat fata de cel de langa tine...

     Chiar daca "atacurile la persoana" sunt sau nu pe buna dreptate, si tu cauti pacea cu orice pret, nu vei face nimic altceva decat sa cauti sa pastrezi o minciuna care vine direct din iad !

      Voi alege sa spun mereu adevarul care desigur sub o atitudine contrara defensivei Eului, va fi evaluat de cel in cauza. Cat despre consecintele acestei atitudini, ma incred in Dumnezeu ca va purta de grija.

      Ce pot sa spun despre aceia care sunt confruntati,care nu dau explicatii, nici nu cauta sa te faca sa intelegi daca a fost argumentele pe buna dreptate bune sau nu, si se departeaza usor usor ?  Nu pot sa spun decat Aleluia!

De ce?

      Pentru ca nu imi doresc sa fiu inconjurat de astfel de oameni. Cu atat mai bine daca ei se departeaza dupa o astfel de confruntare.

      Alegerea mea pentru aceasta atitudine se regaseste in indemnurile din 1 Ioan capitolul 3 versetul 18 " Copilasilor, sa nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta si adevarul." Si voi alege sa slujesc chiar si atunci cand imi este refuzata slujirea, si voi rosti adevarul chiar si atunci cand usile-mi sunt inchise !

***

      Nu sunt nimic mai mult decat un vierme, un nenorocit care dupa cum spunea un frate, traiesc "zile de inchiriat". Iar acum mintea mea lupta cu "eul bun" care imi sopteste: "uite ce smerit esti tu... ce imagine corecta ai despre tine insuti" dar nu, nu ii dau credit. Intr-adevar nu sunt nimic mai mult decat un vierme. Un vierme de om, de care un Dumnzeu al schimbarii sa atins... Un Dumnezeu care inca zdrobeste in mine eul, prin Adevarul lui... un Dumnezeu care nu cruta eul. Cu atat mai mult, de ce l-as cruta eu?

      Stiu un singur lucru. Si il afirm cu toata responsabilitatea. In viata mea sunt multe, multe aspecte cu care sunt confruntat. Ii dureros, dar stiu ca au in vedere cresterea mea.

      Si cu aceasta ocazie, vin si iti fac o invitatie cititorule, atat timp cat ne cunoastem ( am vorbit cel putin o data cu tine :) ), vino si provoaca-ma, confrunt- ma!

      Am nevoie sa aud adevarul din perspectiva ta, nu pemtru ca eu imi modelez caracterul dupa vorbele oamenilor, ci din potriva dupa adevarul lui Dumnezeu, dar sunt mai mult decat constient ca Dumnezeu lucreaza prin oameni, prin tine prietene. De aceea simte-te liber sa imi spui:  "

      "Emi, vreau sa imi fac timp pentru o discutie cu tine. Vreau sa imi iau timp din timpul meu de jucat Counter Strike, Fifa, sau din timpul meu de vizionat Dexter, Doctor House si ce mai vrei tu sa adaugi. Vreau sa iti "reprosez" lucruri, si sa iti atrag atentia cu privire la unele aspecte."

      Vino cu observatii bine argumentate si sunt gata sa stam la discutii. Nu doar ca iti voi fi multumitor, ci iti voi ramane dator!

*** 

Ce o sa alegi? Durerea, zdrobirea eului?
O sa alegi sa intri in carapacea ta, protejandu-ti eul... Te asigur ca deja il protejezi si inaintea lui Dumnezeu!

      Dar o sa iti ia prea mult timp sa te gandesti la asta, asa ca o sa renunti, daca nu cumva deja ai reununtat sa mai citesti postul acesta care ti se pare prea lung, plictisitor, si prost redactat. "Acuzatii" pe care nu o sa le aduci pentru ca iti e greu sa rostesti adevarul."

Sa auzim de bine si astept confruntarea ta !

Vino in vreme buna !!!

       Imi iau timp sa scriu cate ganduri care imi rasuna in minte de ceva vreme... Ganduri care pe mine m-au provocat, ganduri care mi-au daramat si mi-au reconstruit imaginea pe care o am fata de slujirea celor din jurul meu, si de timpul trait pentru ei !

       Nu de foarte mult timp in cadrul activitatilor studentesti pe care le desfasor am ajuns sa petrec ceva timp la fiecare sfarsit de saptamana prin saloanele unei sectii de spital.

       Si ce sa vezi? Oameni. Dar nu omamenii pe care ii vezi pe strazi, sau la locul de munca sau in salile de cursuri... Oameni care nu au fata luminoasa, cel putin niciunul dintre cei pe care eu i am vazut acolo.

       Si o sa spui... " Sigur Emi ca nu o sa vezi astfel de oameni, doar ai fost intr-un spital..."  Asa este acolo am fost, dar stii ce e interesant si ce am observat cu privire la acesti oameni din spital?

       Sa ii vezi cum merg la spital... Isi pun frumos in traista o lenjerie de noapte, o periuta si o pasta de dinti, un prosop, si suprinzator...o Biblie, o carte de rugaciuni...
       Majoritatea la "noptiera" spitalului pe langa o farfurie de tabla cu urme de dulceata, unt, sau parizer, au in mod surprinzator cum spuneam, cate o carte de rugaciuni, o Biblie sau o iconita palida ca ei de altfel...

       Si stau si ma gandesc la inima lor, la temerile lor... Cei mai multi din cei care i-am vazut sufera de boli  cronice... Diabet, hepatite... cancere... Ce e cel mai trist e ca doar ACUM ei se apropie de Acela care le-a dat si boala... Doar acum cand sunt pe un pat de suferita, constienti fiind ca viata nu e in mainile lor, cauta o solutie la Acela care le-a dat mai intai viata. Si acum Dumnezeu trage un mare semnal de alarma aducandu-i in aceasta situatie.

       Dar ce ma intreb eu... Este nevoie ca sa incepi sa te ingrijesti de sufletul tau doar cand ajungi intr-un pat de spital? Atunci oare este timpul sa iti pui intrebari cu privire la ceea ce traiesti si pentru ce?

       E de apreciat faptul ca totusi ei in acele momente cauta pe Dumnezeu si se transforma la fel de brusc cum au aflat ca sunt bolnavi, in niste oameni ai rugaciunii...

      Dar e mult mai de apreciat omul care aduce recunostinta sa fata de Dumnezeu traind pentru El atunci cand ii merge bine slujinu-I, am spus slujindu-i.

       Nu stiu cat de mult ti-a pasat astazi de Acela caruia ii zici Dumnezeu si de Acela despre care spui ca ti-a dat VIATA.


      Oamenii curajosi vin la Dumnezeu cat timp sunt sanatosi si le merg bine si aduc inaintea Lui recunostinta !!!

      Cand o sa ii slujesti lui Dumnezeu ? Cand o sa te implici in lucrarea Lui ?
Sau doar pentru ca fregventezi o biserica, faci un studiu, ai un grup de tineri slujesti lui Dumnezeu?

      Vino in slujire cat timp nu vi de la CITOSTATICE !!!

Inteligenta, caracter, valori, ADEVAR

       Nu de foarte mult timp ma petreceam in discutie cu niste tineri deosebiti despre importanta urmatoarelor 3 lucruri : inteligenta, caracter, valori .

       Un intelept spunea urmatoarele: " Caracterul cu inteligenta valoreaza, dar inteligenta fara caracter nu valoreaza absolut nimic. "

       Ceea ce stiu si vad in jurul meu este ca la baza unui caracter nu sta inteligenta ci stau VALORILE.
Cand a fost ultima oara cand ti ai ierarhizat valorile, sau te ai gandit care mai sunt pentru tine valabile? Pe care dintre ele le mai consideri importante?

       Sau mai sunt VALORILE pentru tine importante?

       Multi din tinerii care ma inconjoara se plang de faptul ca in jurul lor nu se mai gasesc oameni cu valori morale ( nu multi ), oameni care sa stea exemplu inaintea generatiei acesteia.
Cautam ceva informatii legate de valorile vremurilor in care traim pe un site de vaza, care cauta sa dea lamuriri cu privire la lucrurile care conteaza in aceasta viata.

        Inaintea enumerarii lor, te intampina un mesaj
!! Cunoaste-ti structura de valori daca vrei sa stii ce poti !!

        Iata ierarhia acestora : 1. Prieteni   2. Cinste   3. Distractie   4. Cariera   5. Sinceritate   6. Calatorii  7. Sex

        Nu va suna aceste valori a egocentrism? Sunt ele in regula?

        Valorile care stau la baza oamenilor pe care ii studiez, si ii iau ca exemple pe langa Exemplul suprem in care toate acestea se regasesc sunt:

 -Credinta    -Speranta    -Iubirea    -Dreptatea    -Libertatea    -Pacea.  Si cea din urma dar care are o importanta deosebita, cel putin pentru viata unui crestin este SFINTENIA si cand spun asta ma refer la acea stare de curatie la care orice tanar sau matur trebuie sa tinda, sa tanjeasca.

        Cineva imi spunea ca VALORILE sunt lucrurile placute si frumoase in ochii lui Dumnezeu. Si pe buna dreptate spunea asta doar ca i am atras atentia ca asta implica mai intai cunoasterea acelui Dumnezeu pentru a putea cunoaste ce anume ii place !

      Altcineva spunea ca insasi VIATA este o valoare inestimabila, si asa si este, un dar de la Dumnezeu, o manifestare libera daruindu-ne existenta.

_*_

      Dar am ajuns la cunostinta faptului ca toate VALORILE de mai sus sunt cuprinse in ADEVAR. Si ca unul care am convingerea ca el este ABSOLUT am sa ma opresc asupra acestuia.

      Scopul primordial al lui Isus nu a fost venirea pentru mantuirea celor pierduti, ci mai degraba sa dea marturie despre ADEVAR !!!

In evanghelia dupa Ioan 14:5 "Eu sunt Calea, ADEVARUL, si Viata..." , capitolul 17:17 "Cuvantul Tau este ADEVARUL..." capitolul 8:31 "Veti cunoaste ADEVARUL si ADEVARUL va va face liberi..."

Concluzia? Un caracter se formeaza pe baza VALORILOR dar adevaratele VALORI nu pot exista fara ADEVAR !!!


         Majoritatea articolelor care le citeam incercand sa imi fac o idee despre ce au in cap oamenii cu privire la valori incepeau cu expresia " TRAIM VREMURI TULBURI" sau "LUCRURILE CARE PANA ACUM ERAU CLARE ASTAZI SUNT CONFUZE".

Dar stati... Am fost deja avertizati de catre Pavel in epistola catre Timotei in capitolul 3 cu versetele de la 1-5 :

"1 Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele.
2 Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie,
3 fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine,
4 vânzători, obraznici, îngâmfaţi; iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu;
5 având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia."

Da, suntem inconjurati de oameni ca acestia, oameni cu o forma de evlavie care ne invata care sunt asa zisele valori.



      Tot acestia spun ca de fapt lumea din era postmoderna nu tinde spre un abandon al valorilor ci mai degraba, ( "auziti aici" ) VALORILE SE SCHIMBA !! ( mare minciuna )
E de fapt o lupta subtila ce se duce in ascunsul ochilor nostrii, sau al mintii noastre prin media, prin reclama, prin emisiunile de divertisment, printr-un "Show pacatos" pe antena 1 sau mai stiu eu care. Emisiuni care promoveaza divorturile, curviile astfel sfindand VALORILE si ADEVARUL.


      Doar pentru ca VALORILE si ADEVARUL despre care vorbesc ti se pare confuz asta nu inseamna ca trebuie ca tu sa refuzi, sa respingi sau sa lupti impotriva. Sau pentru ca ti se par contradisctorii sau chiar nonvalori, tu nu conosti efectul aplicarii lor in cursul vietii!!

      Sunt sigur ca o sa refuzi ca cauti atat ratiunea cat si iratiunea locururilor acestora. Si acum in mintea ta sare in evidenta! IRATIUNEA SPUI?  Da iratiunea lor. Eu cunosc un lucru, si anume acel lucru care sta scris si in Deuteronom capitolul 29 cu versetul 29 "Lucrurile ascunse sunt ale Domnului Dumnezeului nostru, iar lucrurile descoperite sunt ale noastre şi ale copiilor noştri, pe vecie, ca să împlinim toate cuvintele Legii acesteia."


      Tu care citesti aceste randuri, cauta sa iti evaluezi pe zi ce treci in viata asta care sunt adevaratele valori care o sa aiba efect nu doar aici in viata traita pe pamant, ci in vesnicie unde efectul cu adevarat conteaza !!!

Schimbarea la fata a Romaniei

       Acum 2 ani mi s-a cerut sa scriu un scurt eseu aruncand cateva priviri la intamplare in cartile lui Cioran. Atunci am ales sa iau cartea cu titlul "Schimbarea la fata a Romaniei" se implineau 100 de ani de la nasterea filozofului. Iata cateva pareri si idei care s-au desprins citind cateva pagini.

Citind un fragment aleatoriu am dat peste urmatoarea replica “O scaraba cosmica ma apuca de tarile mediocre”. Replica prin care Cioran isi exprima dezgustul care  il are pentru tarile mediocre acesta luand proportii cosmice . Interesant mi s-a parut critica indirecta care i se aduce Romaniei in acesta replica, Cioran nementionand numele tarilor ci lasand ca fiecare sa se uite in dreptul tarii sale. Nu pot afirma ca aceasta replica nu se potriveste tarii noastre. Romania nu doar ca are oameni mediocrii ci conducerea tarii a ajuns sa fie mediocra. Atat timp cat tara noastra are o conducere mediocra toate actiunile ei au sa fie mediocre. 

Avand in vedere implinirea celor 100 de ani de la nasterea filozofului Emil Cioran, in cadrul licitatiei de la Paris, unde au fost puse la vanzare lucrurile acestuia, conducerea noastra mediocra nu a gasit nici o posibilitate de a intra in posesia acestora si ulterior sa faca parte din patrimoniul tarii noastre.  Nu stiu care ar fi replica pe care ar fi dat-o Cioran in cazul acesta insa sunt sigur ca ar fi fost mult mai dureroasa.

Continuandu-mi lectura Cioran avertizeaza tara noastra spunand: “Romania nu trebuie sa se mangaie ca mai apare din cand in cand prin ea cate un om mare ca si Eminescu”. In schimb eu cred ca Romania de mult nu se mai mangaie privind aparitia unor oameni de calibru in tara noastra. Imaginea mea despre Romania este asemanatoare unei mame care a dat viata multor copii, insa care acum sta sa moara. Si asta  dupa numeroasele “caderi de calciu”, dupa numeroase si cumplite dureri ale nasterii, si nu in ultimul rand din cauza alimentatiei proaste pe care a primit-o in timpul sarcinii sau chiar lipsei hranei.

Inchei privind la o alta realitate in care Cioran spune: “O lume inchisa in sine e  lume deschisa spre tot”. Si cat de adevarate pot fi spusele acestuia. Avand in vedere perioada tarii si timpul in care aceasta a fost  “inchisa in sine” datorita imprejurarilor, si acum fac referire la perioada comunista. Acum?

Acum o tara deschisa spre prostitutie, o tara deschisa spre legalizarea drogurilor, o tara care astepta tot acel “tot” pe care Cioran il aminteste. Inca Romania nu a gustat din toate dar timp este destul.

Inchei prin a cere lui Dumnezeu sa dea poporului roman mintea cea de pe urma.

Sclavie in care te regasesti?

       Seara de vineri, sfarsit de saptamana si inceput al sesiunii de iarna... As avea multe alte lucruri de facut insa aleg ca seara asta sa imi fac timp pentru a-mi asterne niste ganduri scurte. Nu este prima oara cand doresc sa scriu ceva si imi este inundata mintea cu multe alte idei, dar incepem...

      Citeam de curand ca societatea in care traim este coplesita de sclavie.

      Pe langa sclavia inconstientizarii pacatului astazi mai mult decat niciodata traim intr-o sclavie din lanturile careia nici Abraham Lincoln nu ar putea sa ii scape pe cei mai multi care se afla aici... o sclavie pe care multi o traiesc si o recunoasc, dar foarte putini au puterea de a o trata din alta persectiva.

      Gandurile care le am sunt cu privire la sclavia imaginii de sine, a imaginii pe care cei din jurul nostru o au fata de noi insine.

       Sclavie care candva m-a inlantuit si pe mine, si sclavie care inca isi mai arata din cand in cand coltii in mintea mea.

       Sclavie pe care de ceva timp am studiat o in primul rand la mine si apoi la cei care ma inconjoara, si nu este greu sa constientizezi ca totul se naste din COMPLEXE pe care le culegem fie de la nastere, fie datorita relatiilor noastre familiale si sociale. Dictionarul  le defineste ca fiind "tendinte inconstiente" insa ma tem ca suntem mai constiente de existenta lor decat ele de existenta noastra.

       Si iata aceste complexe care determina ATITUDINILE, COMPORTAMENTUL si ACTIUNILE noastre, toate acestea de pe urma fiind inlantuite determinand sclavia de care vorbeam.
       Sclavia imaginii de sine apare adesea datorita apectului fizic, pe care il afisam in societate.

       Cu privire la imaginea pe care ceilalti o au despre tine alegi sa faci una din aceste lucruri:

1. ==> sa creezi o imagine care nu este altceva decat o masca pe timp de zi

        E destul de simplu sa creezi o masca si sa te ascunzi dupa ea fie la propriu fie la figurat. De cele mai multe ori datorita societatii in care traim tanjim dupa perfectiunea imaginii. Deoarece societatea si cel ce o conduce doreste ca acei care o formeaza sa isi piarda timpul alergand dupa construirea imaginii dictate de ea.

       De curand discutam cu o persoana apropiata mie care imi aducea argumente asupra afirmatiei  "Perception is reality" si am tinut sa ii argumentez ca in cazul celor de mai sus "Perception is just IMAGE", o imagine fie ea creata in scopul ascunderi acelor complexe despre care vorbeam.

       De realitatea imaginii (realitatea de dupa masca)  pe care tu ai creat o in acest caz TU ESTI RASPUNZATOR. Te indemn sa te intalnesti mai des cu aceasta realitate si sa vezi in ce relatii
esti cu ea, va intalniti des?

       Interesant este ca aceasta imagine pe care tu ai retusat-o sau ai creat-o sau la care ai facut adaosuri este detestata de cei mai multi din jurul tau cel putin atat timp cat ei cunosc realitatea cu privire la persoana-ti.

       Alege sa  nu te lasi condus/a de stapanul veacului murdar in care traim, o sa iti dea prea mult de lucru, iar la sfarsit recompensa este doar o nota de plata pe care nu o sa ai de unde sa o platesti...

ALEGE SA NU PORTI MASCA SI SA NU TE ASCUNZI 

2. ==> sa traiesti recunoscandu-ti si acceptandu-ti lacunele din imaginea pe care ai vrea sa o ai

       Alege sa traiesti cu ceea ce ai primit in dar de la Dumnezeu. De fapt incercand sa ascunzi ceea ce se gaseste in realitatea persoanei tale nu este altceva decat un repros la adresa lui Dumnezeu.

       Sunt un model pentru mine acei oameni care arata numai ceea ce sunt si chiar daca starea in care se afla nu este una normala ( fie fiziologica, patologica ) si sunt capabili sa spuna SUNT MULTUMITOR CU CEEA CE AM SI SUNT!

       In fata acestor oameni sunt gata sa imi scot palaria si sa le strang mana in semn de apreciere!
       Un exemplu de om care a adus o alta perspectiva inca de acum 2 ani juamtate este Nick Vujicic. El este multumitor cu toate ca aparent nu are membre... ( datorita unui sindrom genetic ) insa membrele lui chiar daca nu se vad sunt mai lungi decat ale noastre la un loc, membrele lui ating cerul de multe ori prin multumirea adusa la adresa lui Dumnezeu.


       Tu alegi acum daca o sa te lasi prada acestei robii de a crea o imagine pentru cei din jur, ascunzand realitatea. Realitate care poate nu este "placuta" insa cu siguranta de inimile sincere este acceptata si indragita.

       Lasa orice masca deoparte, fii gata sa areti tuturor realitatea.  :)

       Si tine minte, nu creezi FRUMOSUL prin crearea unei masti, FRUMOSUL se creaza prin REALITATEA ATITUDINII, ACTIUNILOR si COMPORTAMENTULUI tau schimbat de Dumnezeul care te a intocmit.

       ESTI CREAT PENTRU A PURTA CHIPUL LUI DUMNEZEU !

Daca mai ai rabdare continua sa citesti urmatoarea povestioara care am auzit-o si care m-a pus pe ganduri, in ceea ce privesc mastile pe care le purtam si lipsei de cunoastere a realitatii.

       Auzeam ca un domn respectabil dupa o seara de opereta, a invitat o la cina pe soprana a carei voce l-a impresionat. Dupa acea cina in care s-au vazut, s-au placut si au continuat sa vorbeasca a urmat o nunta de vis. Imediat dupa acea nunta, extenuati de toata agitatia, au ajuns in camera lor. Gandindu-se la tot ce a fost pana acum si cugetand la ce viata frumoasa il asteapta alaturi de aleasa inimii lui, domnul nostru privea pe scumpa lui sotie cum veni si se aseza pe pat, schimband cu el cateva opinii despre ziua care tocmai trecuse.      
       Nu a durat mult pana ce domnul nostru observa cum aceasta soprana care acum ii era sotie isi baga mana in par si coboara in poala o peruca. Cu stupoare observa cum sotia lui isi scoate in palma ochiul de sticla, si cum ridicand ridicand rochia isi inlatura proteza membrului inferior. Oripilat isi baga mainile in par si ii se adreseaza : "Pentru numele lui Dumnezeu femeie, canta femeie, canta femeie !!!"

2012-2013 Scurt

Imi iau putin timp sa imi astern cateva ganduri ale inimii cu privire la anul care a ramas in urma si aceluia care imi sta inainte.

Pot spune ca anul 2012 a fost cel mai minunat an din cei 20 pe care i-am trait pana acum. An in care am implinit acesti 20 de ani in care m-am bucurat de integritatea trupului meu si de sanatatea pe care Cel de sus a lasat-o in trupul meu.

A fost anul in care am fost binecuvantat sa cunosc oameni deosebiti din toate punctele de vedere, oameni complecsi, unii mai complicati, oameni mai deschisi sau mai putin deschisi, oameni care m au provocat si care mi au dat multe lectii.

Alaturi de toti acesti oameni am trait clipe pe care sunt sigur ca nu le voi uita niciodata, atat timp cat Cel de sus imi lasa mintea intreaga.

An in care am apreciat mai mult ca niciodata prezenta lor in viata mea, apreciere care s-a vazut mai mult sau mai putin dar la care am de lucrat !

 *** Parintii ***

Un an in care Dumnezeu a lucrat in mintea si inima mea mai mult ca niciodata! Un an in care m-a invatat ce inseamna pretuirea.

A fost un an in care am cerut RABDAREA. Scripturile spun ca incercarea ( credintei ) lucreaza in noi rabdare. Nu stiu cum au fost incercarile din anul acesta, insa sunt recunoscator pentru ele si sunt recunoscator si pentru cele care vor veni in noul an!

A fost un an in care am vazut oameni transformati de Dumnezeu si intorsi la 180 de grade din drumul lor, oameni a caror perspectiva sa schimbat radical si a caror tanjiri sunt dupa cele vesnice. Este minunat sa privesti in ansamblu pe acesti oameni si schimbarea ce are loc in ei !

Ce pot spune despre anul 2013 si ce astept de la el?

 Nu astept si nu doresc nimic altceva decat sa fiu sfintit prin Cuvantul lui Dumnezeu care este ADEVARUL , si ca El sa locuiasca in mine si in trairea mea, atat timp cat mai sunt printre voi, sau atat timp cat voi veti fi pe langa mine.

 "Sfinţeşte-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul." ( verset 17, Evanghelia dupa Ioan capitolul 17 )