Cristos ruginit

Ma uit in societate si vad asa de multi crestini. Ma bucur insa ca inca in Romania mai sunt oameni care spun ca sunt crestini, crezand ca ei merg pe calea lui Dumnezeu pentru ca s au nascut intr o religie.

Multi merg la biserici pentru ca inca mai e o "traditie". Mergi la biserica pentru ca tot omul merge acolo si nah... e duminica... Multi crestini care nici macar o data nu au deschis Cuvantul lui Dumnezeu... Multi crestini care cauta sa mearga pe doua cai...
Putini oameni insa care sa le spuna adevarul... Putini sunt cei care mai stau sa asculte gandurile lor...

Ma uit la ei si vad cum esenta credintei crestine se evapora. Se pierd in ritualuri si in obiceiuri fara ca sa fi descoperit dragostea Mantuitorului nostru ... Si stau si ma gandesc cum arata Cristosul lor? Din cate observ cristosul lor e unul pe care Liviu Rebreanu il descrie intr o opera de a sa, un cristos ruginit , unul de care ei nu s au atins niciodata si nu au avut vreodata nevoie de El.
Au avut doar nevoie de moastele imbalsamate si de atingerea acelor racle sau de o planta asa zisa sfintita.

Altii au un cristos de creta care incet, incet se consuma lasand doar o dara in urma lor . Dara care va fi stearsa candva de un burete.

Altii un cristos de plastic si zilnic se joaca cu focul. Din pacate acel cristos se aprinde iar mirosul lui de plastic ars emana un miros deloc placut.

Dar tu ai un Cristos ? Tu ai un Mesia? Tu ai izbavire? Tu o sa ai viata vesnica?
Cand o sa treci la cele vesnice ce vei realiza? Ti ai pierdut o viata intreaga cu lucrurile lumii, lucruri pacatoase? Ai trait o tinerete razvratita?

As vrea ca nimeni din cei apropiati sa nu si planga de mila. Imi place sa stau si sa ascult lectiile pe care uni le da celor din jurul lui, si acestia aproba invatatura lui ca fiind adevarata si folositoare insa oare inteleg ei cu adevarat?
Le vorbesti despre mantuire care este doar in Cristos Isus si parca vorbesti singur...

Care e Cristosul tau?

Doresc ca cei care citesc acest articol sa cunoasca faptul ca adevaratul Cristos este acela ce da viata vesnica "Si viata vesnica este aceasta: sa Te cunoasca pe Tine, singurul Dumnezeu adevarat, si pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu. (Ioan.17:3)"
Apoi "Sa stie bine, dar, toata casa lui Israel, ca Dumnezeu a facut Domn si Hristos pe acest Isuspe care L-ati rastignit voi." (Fapt.2:36)
Si acest Cristos are sa vie curand pe nori cerului si atunci are sa ne dezvaluie planul Lui , planul Tatalui si multi cunosc lucrul acesta insa putini se pregatesc azi de intalnirea cu El " "Stiu", I-a zis femeia, "ca are sa vina Mesia (caruia I se zice Hristos); cand va veni El, are sa ne spuna toate lucrurile." (Ioan.4:25)

Tu ce stii despre al tau Cristos?

Ce mai faci?

Ce mai faci?



"-Ehh... trag de rau si zic ca e bine..."

Un raspuns care m a pus putin pe ganduri in legatura cu ceea ce unii oameni fac. Nu ma asteptam sa aud un astfel de raspuns insa am stat si m am gandit cum poate omul acela sa se insele tragand de rau si spunand ca e bine. :|

Problema este ca a venit din partea unui crestin si m am gandit noi ca si crestini tragem de rau ca sa spunem ca e bine ? Aici am ajuns?

Asemeni o persoana fiind intrebata ce face da un raspuns de genu:

"-Fac tot posibilul sa dau cinste Domnului meu. Sa fac cinste cerului."

De asemeni si acesta este un raspuns care sa te puna pe ganduri. Faci tot posibilul sa i sapi groapa altuia? Faci tot posibilul sa desparti oamenii? Faci tot posibilul ca sa pui o vorba rea? Faci tot posibilul sa nu faci nimic?

Deci fie ca mancati, fie ca beti, fie ca faceti altceva: sa faceti totul pentru slava lui Dumnezeu. (1Cor.10:31)

Tot ce faceti sa fie facut cu dragoste! (1Cor.16:14)

Faceti in toata vremea, prin Duhul, tot felul de rugaciuni si cereri. Vegheati la aceasta, cu toata staruinta, si rugaciune pentru toti sfintii (Efes.6:18)

Faceti-mi bucuria deplina si aveti o simtire, o dragoste, un suflet si un gand. (Filip.2:2)

Faceti toate lucrurile fara cartiri si fara sovaieli, (Filip.2:14)

Orice faceti sa faceti din toata inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni, (Col.3:23)

Oricum care este raspunsul tau? Tu ce faci?

Pana la capat ...

Privesc adesea la crestini din jurul meu mai ales ortodocsi si vad cum se zbat sa tina de o religie lasand credinta sa se evapore... Nu inteleg de ce pentru ei Hristos nu mai exista? exista doar ritualuri :| .
Ma intreb adesea noi protestanti avem ritualuri? ( daca ar putea sa mi explice si mie cineva si este doritor sa comenteze postul )

Spunea un om ca o religie biblica inseamna munca neintrupata insa o credinta autentica lucreaza intotdeauna.
Ne pierdem in religie in ritual cand ar trebui sa privim la ce a facut Mantuitorul pentru ca noi oameni sa avem legatura cu Tatal...
Nu stiu daca ei privesc la Golgota.

Dar tu crestin autentic de pe privesti spre Golgota?
Iti linistesti sufletul de neimplinirea datoriei? sau pentru ca trebuie sa te pregatesti de culcare? Cred ca nu deoarece privim inspre golgota pentru a intari credinta in Isus , credinta care desigur va lucra asa cum spunea acea persoana , care te va curati de noroiul acestei lumi.
Momentul prinderi noastre de Hristos este momentul inceperi lucrari credintei.
Nu negam faptul ca fiecare om are deprinderi stricate si pacatoase care insa trebuiesc biruite si eliminate prin lupta viguroasa care se da cu al nostru Mantuitor in fata!

Spui: "Ei ! merge si asa mai schiopatand sunt un om... nu pot face prea multe!
Si treci asa prin viata... in fiecare zi lasandu te pe tanjala...
"Pe jumatate mantuit inseamna in intregime pierdut..."

Astfel, dar, preaiubitilor, dupa cum totdeauna ati fost ascultatori, duceti pana la capat mantuirea voastra, cu frica si cutremur, nu numai cand sunt eu de fata, ci cu mult mai mult acum, in lipsa mea. (Filip.2:12)

Si intreaba te tu cel care umbli dupa o religie si nu dupa o credinta care e plina de putere dupa ce ai invatat atatea in viata ta:
"Esti mantuit?"

A mea cercetare

Inima mea iti canta iubirea!
inima mea iti da multumirea!
Inima mea pe tine te cauta!
Caci Tu esti cel mai minunat!

Sunt niste versuri minunate care sincer m-au cercetat. Ma gandeam daca cumva inima mea inca Ii mai canta iubirea, daca este intr-o permanenta cantare de lauda la adresa Lui...
Ce canta azi inima noastra?
Cartea lui Isaia spune "Iata ca robii Mei vor canta de vesela ce la va fi inima, dar voi veti striga de durerea pe care o veti avea in suflet si va veti boci de mahnit ce va va fi duhul." (Isa.65:14)
Iti este cumva mahnit duhul? Iti mai este inima vesela sa cante numele Lui?
Noi ca si robi ai lui ar trebui sa ii cantam cu o inima plina de veselie si bucurie datorita nadejdii pe care o avem in El, ma insel? Uneori Satan este cel care ma insala si pe mine...
Il lasi sa ti fure privirile? Stii unde are sa te duca?


Apoi ce te impiedica sa ii aduci multumire pentru iubirea Lui nespus de mare? Cum spun si versurile altei cantari "Oare ii multumesti de-ajuns acestui bun Stapan / ce grija ta o poarta si ti vine in ajutor? "
Ii mai da Lui inima ta multumire pentru ziua minunata pe care o traiesti? Alte versuri spun " inca o zi mai am o Doamne de la Tine / mi ai dat inca o zi o zi sa ma intorc la Tine"
"El e iubitul inimi / e dorul sufletului meu" Spun alte versuri Care este iubitul/iubita inimi tale ? Pacatul? Faradelegea?
M ai tanjeste sufletul dupa prezenta Lui?? Mai cauta inima noastra prezenta Lui?
Pe cine mai iubim astazi? Iubim lumea? si placerile ei?
" Nu iubiti lumea, nici lucrurile din lume. Daca iubeste cineva lumea, dragostea Tatalui nu este in el." (1Ioan.2:15)

Mai este el minunat in ochii tai? Ce anume iti uimeste fiinta? Ce anume iti mai lumineaza trupul? Lumina Lui ? Sau te umbreste intunericul lumii ?
"ca sa fiti fara prihana si curati, copii ai lui Dumnezeu, fara vina, in mijlocul unui neam ticalos si stricat, in care straluciti ca niste lumini in lume, "(Filip.2:15)

Sa fim atenti aici! stralucim ca niste lumini in lume si nu ca lumea...
La ce iti stralucesc ochii inimii? daca stralucesc pentru altele... sa stii ca "ochii Domnului sunt peste cei neprihaniti, si urechile Lui iau aminte la rugaciunile lor. Dar fata Domnului este impotriva celor ce fac raul." (1Pet.3:12)

O serie de intrebari care ma cerceteaza sper ca Duhul Lui sa te cerceteze si sa iti arate ce iubeste inima ta.
Daca ea nu-L mai iubeste adu ti aminte de cuvintele Lui "Te iubesc cu o iubire vesnica; de aceea iti pastrez bunatatea Mea! "(Ier.31:3)

Ma rog ca El sa cerceteze fiinta noastra prin Duhul!

Tentatiile si lupta din noi !

Ceea ce spun este ceea ce caut sa-mi aplic mie mai intai!

De ceva timp ma confrunt cu un subiect destul de "neinsemnat" pentru unii din aceasta lume care ne inconjoara. Intr-o lume in care gasesti la tot pasul ispite si provocari pe care satan le pune mai ales inaintea credinciosilor.

Provocari si ispite care nu fac altceva decat sa trezeasca poftele firii noastre pamantesti care trebuie rastignita in fiecare zi ...

Vorbind de noi crestinii ca si cetateni ai unei partii desavarsite , ca si imigrati intr-o tara degenerata din punct de vedere moral, ne deosebim de cei din lumea aceasta (sau cel putin ar trebui!) prin faptul ca nu luam parte la pacatele lor.( sau nu ar trebui sa luam)
Ma gandesc la ceea ce spune apostolol Pavel si anume sa " nu purtati grija de firea pamanteasca, pentru ca sa nu-i treziti poftele" ( Romani 13:14) . Daca noi hranim firea ea va supravietui si ne va ruina.
Batranul sef de trib Cherokee ii dadea nepotului o lectie de viata spunandu-i o poveste.

-" In mintea mea sunt doi lupi care mereu lupta in potriva celuilalt. Primul e negru si fioros , dornic doar sa distruga si sa faca rau. Al doilea e alb, prietenos, bun si linistit"
-"Si care dintre cei doi castiga lupta?" intreba nepotul"
-"Acela pe care il hranesc!" a venit raspunsul inteleptului batran.

Iti e greu uneori cand te regasesti cu versetul din Romani 7:23 nu? "Vad in madularele mele o alta lege care se lupta impotriva legii primite de mintea mea."
Ei bine chemarile lui Hristos lupta in mintea si inima ta cu chemarile pacatului. Este un conflict continuu.
Un alt american care organiza lupte cu anumiti caini origaniza de asemenea si pariuri. Caini erau ai lui iar oameni veneau la show-urile lui de acasa si pariau care caine dintre cei doi care intrau in arena avea sa castige. Americanul stapan paria intotdeauna pe cel castigator si mereu el castiga pariurile. Un prieten de al lui mirat de faptul ca el mereu il "ghiceste" pe cel castigator il intreaba:
-" Cum de tu reusesti sa pariezi mereu pe cel castigator?"
-" Ei bine caini sunt ai mei, ii cunosc prea bine pe fiecare, insa castiga doar acela caruia eu ii dau de mancare cu o saptamana inainte de meci , iar celuilalt ii aplic infometarea " ;)

Va invinge intotdeauna acea parte pe care o intretii?
Si cum vom sta in fata firii a ispitei?

Ei bine regula este sa te feresti si sa fugi... din calea ei asemenea cum a fugit si Iosif. Imi place expresia fratelui Pustan care o foloseste intr-una din scrierile lui anume sa fugi de tentatii din toti adidasi :). Stim ca fuga e rusinoasa nu? insa cineva sustinea ca ea este sanatoasa!

Multi din jurul tau nu o sa aiba rabdare cu principiile tale sau nu o sa le dea importanta insa aceste principi sunt ale lui Isus . Au sa te considere incuiat sau ingust dar ei au sa se simta condamnati de viata ta curata ca si a Lui.


Asadar "13. Sa traim frumos, ca in timpul zilei, nu in chefuri si in betii; nu in curvii si in fapte de rusine; nu in certuri si in pizma;14. ci imbracati-va in Domnul Isus Hristos si nu purtati grija de firea pamanteasca, pentru ca sa-i treziti poftele. " (Romani 13)

Ma rog ca acela care a fost , este , si va fi cu voi sa va intareasca fiinta cea noua iar tu cel care nu o ai , nu esti pe drumul cel bun, gandeste te ca fericirea pamanteasca este egala cu 0 fata de fericirea pe care o da Hristos.

Pana cand?

Ma intreb adesea pana cand oamenii vor sta nepasatori fata de Dumnezeu?
Pana cand vor continua sa se complaca in situatia mizerabila in care sunt?
Pana cand vor continua sa calce in picioare un NUME SFANT ?

Stateam si meditam asupra acestei intrebari care se afla in Psalmul 4:2 "Fiii oamenilor, pana cand va fi batjocorita slava mea?" insa ma gandesc la slava lui Dumnezeu pe care o nesocotim ca si crestini, fie autentici fie crestini seci.
Vad in jurul meu oameni care Il descopera pe Dumnezeu ca fiind ceva mult prea nesimnificativ...

Stau si ma gandesc cand unui prieten ii faci un bine. Si ai astepta ca el sa ti multumeasca cel putin, insa nu o face pentru ca pentru el e ceva mult prea nesemnificativ gestul tau insa numai tu stii dragostea pe care ai pus o in acel lucru , Cum te simti?

Oare ce simte El cand a facut atatea pentru tine ? Si-a dat fiul Lui preaiubit pentru tine un pacatos ca tu sa-L tratezi cu indiferenta? Sa-I calci in picioare NUMELE ?


Citind cateva fragmente dintr un articol descopar vorbele spuse de catre J. Lennon (cantaret) care afirma

" Crestinismul va disparea. Nu esre nevoie sa imi sustin aceasta idee. Sunt sigur!
Nu am ce spune despre Iisus, insa cei ce-L urmau erau oameni prea simpli. Astazi noi suntem mai cunoscuti decat El" spunea aceste lucruri in 1966 dupa care la un scurt timp de la aceasta declaratie a fost impuscat de 6 ori de catre un ADMIRATOR fanatic.

Un altul Cazuza un compozitor destul de cunoscut cantaret si poet bisexual in timp ce isi fuma tigara in timpul unui spectacol in Canecio ( Rio de Janeiro ) a pufait fumul in aer si a spus:

"Doamne, asta este pentru tine. "
"simpatic" asa e? ei bine moare la varsta de 32 de ani de CANCER pulmonar intr-un fel groaznic...

Acestea reprezinta cateva situatii limita in care se complac oameni . Multi care fac din umanism principiul lor suprem spune G. Uba

Ai de gand sa lasi luarea unui NUME SFANT in desert prin fapta, vorba, gand?
Esti dispus sa-I dai lui Dumnezeu locul cuvenit in viata si reveranta ta zilnica?