Sacrificiu?! E o aplicatie? Trimite mi link-ul!

E ceva timp de cand nu mi am mai asternut ganduri, sau de cand nu mi am mai digitalizat sentimentele de frus... Nu stiu daca le pot numi sentimente de frustrare deoarece nu sunt convins inca daca acestea sunt doar negative, sau pot exista si sentimente de o frustrare pozitiva. Problema asta a aparut atunci cand in repetate randuri cand doream sa mi vociferez o frustrare pe care o vedeam cu un potential castig motivational, oamenii afisau un oarecare disconfort si paleau cu un sentiment de vinovatie, care parea sa ma acuze pe mine ca fiind un fel de inchizitor. (tot mai multi sensibilosi in ultima vreme... Si parca asa as vreau sa discut acum despre asta... dar ma abtin. Na mi am muscat degetele!)

Dar deh! Nu sunt eu licentiat in artele dialogului si in ultima vreme nici nu m am dat in vant sa ma fac de inteles multora. E clar ca multi sunt prea putin dispusi sa asculte obiectiile, osbervatiile mele sau ale altora, dat fiind faptul ca e mai usor sa citesti o carte cu poze.

              

            Am avut un an interesant, care sper ca nu este cauza acestor frustrari de care vreau sa vorbesc. Nu stiu cum se vad aceste lucruri din prisma altora, insa doar eu sunt de parere ca sunt din ce in ce mai putini oameni dispusi sa sacrifice? Acum stau si ma gandesc daca nu am aruncat prea repede pastila, dar pur si simplu nu ma pot abtine.

Nu ma intrebati ce sa sacrifice. Multi s ar gandi la bani, insa daca suntem sinceri constientizam ca cel mai important lucru ce l am putea sacrifica e timpul si oarecum energia, dispozitia noastra uneori comoda. E drept ca nu ai mereu chef sa auzi niste povesti rasuflate sau unele chiar care te imbacsesc, si pe  buna dreptate, uneori simti ca cedezi si refuzi. Nimic de obiectat! Dar mi se rupe ceva in mine cand vad prioritatile unora... Sincer! Nu vreau sa exagerez, si poate unii asa au sa o si perceapa, ca pe o frutrare aplificata care se desumfla la o intepatura de ac.

E ceva timp de cand ma gandesc la asta, in ultimul an foarte frecvent. Tot mai putin timp suntem gata sa dam pentru cei din jur. Preferam sa justificam, sa facem eforturi in a justifica orice lipsa de dorinta in a sacrifica timp si energie atunci cand suntem provocati. Incepem in a aduce o rafala de argumente “solide” pe baza principiului “trebuie sa intelegi”. E aberant sa faci eforturi in a te justifica si a cauta argumente in loc sa te bucuri de acele eforturi, prin a ceda din aceste resurse amintite mai sus celor cu care te inconjori. Si asta mi ridica intrebari... Cat de mult iti iubesti apropiatii? De multe ori am impresia, si poate nu e doar o impresie, ca felul in care iti tratezi noile cunostinte, sau persoanele mai mult sau mai putin apropiate, spune multe si despre felul in care iti pretuiesti prietenii apropiati. Spun prieteni apropiati desi ma gandesc cat de apropiati pot sa ajunga acei oameni atat timp cat sacrificiul nu e o prioritate in viata ta.

Ma uit in relatiile mele si adesea sunt exasperat de anumite comoditati de o clipa pe care mi le permit. Ma scot din minti si trec la actiune si doresc sa scap pe cat de mult posibil de acestea. Nu pe fata multora, din pacate, citesc aceasi exasperare si atentie cu privire la sarcificiile pe care doresc sa le faca intru zidirea relatiilor lor cu cei din jur. Nu vreau sa exagerez, nu toti dispun de timpul de care poate dispun eu, desi nu ma pot lauda cu el, insa atat vreme cat nu apare nici o licarire de entuziasm pe fata ta atunci cand esti indemnat la a jertfi din timpul tau, ma cuprinde o tristete si ma incearca un sentiment de frustrare pe care habar nu am cum sa l cataloghez. Sa nu spun de peroratie si cu cat plictis sau dezinteres o ascult, uneori parca in scarba, intrebandu ma daca este de folos sa o afisez printr o expresie sau nu... Fraze lungi... Nici nu vreau a ma exprima altfel... Nu stiu daca pot cuprinde toate...

De multe ori ma intreb, nu e mai intelept sa taci si sa ti vezi de treaba? Din cati citesc, cati au sa inteleaga? Cati au sa si ridice intrebari spre o oarecare indreptare, cercetare asupra starii lor, asupra sentimentelor comode ce ii incearca. Pentru aceia cativa preferi sa ma expun! Prefer sa stiu ca o singura persoana isi reconsidera ideile cu privire la relatiile lor cu ceilalti si la sacrificiile gata sa fie jertfite.

Ah si cate as mai spune, dar sunt convins ca e irelevant, ideea e usor de prins! Ce incheiere seaca, poate e doar pentru ca sunt frustrat acum si uite ca nici nu rosesc...

SOC! Minciuna si Barfa in orizonturi PACATOASE

             Recent un prieten parea preocupat si "ingrijorat" de faptul ca nu mai am indeajuns timp sa mai scriu cate un articol pe blog. Macar de as avea ce scrie pentru ca nu m am trezit niciodata sa scriu doar de dragul de a scrie.

            Dar multumiri la Al` de sus pentru ca am avut niste zile libere. Trei zile in care am ales sa stau in fata casei si sa smulg buruiana de pe trotuar si de pe langa casa. Si ce sa vezi?! M am intalnit cu o multime de oameni pe care  nu cred ca i as fi intalnit nici daca as mai fi avut o viata. Poate ca exagerez dar am avut deosebita placere sa ma bucur de revederea atatora.

            Si printre altele am avut timp si sa "cujet" la unele obiectii aduse in anumite imprejurari de oamenii cu care ma inconjor la adresa unor actiuni de ale mele asa zise pacatoase. Si tare ma bucur ca multi dintre acei care ma cunosc sa isi dea tot interesul pentru a se gandi la ideile pe care intentionez sa le pun inaintea lor pentru ca la o urmatoare discutie sa nu mai fie cazul sa lamurim aceste aspecte. Mai degraba sa discutam cat de justificat sau nu este ceea ce am sa expun. M am gandit sa las in scris aceste pareri pentru ca mi ar placea ca la o urmatoare ocazie cand mi se ridica aceleasi obiectii sa ii las omului in cauza sa imi citeasca scurtele incredintari si opinii.

              Ei bine acele falese deprinderi pacatoase care mi se obiecteaza - le spun false pentru ca am sa pledez pentru motivul pentru care nu sunt pacatoase - sunt multe si probabil o sa mi fac timp sa le discut pe toate dar astazi ma opresc la BARFA si MINCIUNA.


             Inarmeaza te cu multa rabdare si fii gata sa judeci lucrurile la rece si sa ti ridici intrebari pe care de ce nu sa mi le adresezi si mie daca esti nelamurit. Spor la citit. O sa ti ia ceva. Daca nu ai timp, nici nu te apuca, ti l pierzi si pe cel care l mai ai!

                                      *** Sa luam prima si anume MINCIUNA.   ***

             Astazi cand dadeam din maini smulgand buruieni, mi am adus aminte de seara trecuta cand m am bucurat asa de mult sa ma joc cu tinerii mei vecini si prieteni din copilarie un joc mult indragit de mine si anume MAFIA.
            Mi ar placea mult sa am rabdarea sa explic in scris in ce consta acest joc si care este modul in care se joaca si ce anume mi se pare interesant la el sau ce anume te ajuta sa dezvolti cu privire la tine sau relatia cu alti oameni.

              Nu am timpul necesar si cum spuneam nici rabdare, dar dati mi voie sa va spun care este secretul jocului. Ceea ce iti revine in acest joc, in idea in care faci parte dintre "mafiotii orasului" si nu din "cetatenii orasului", este MINTI pentru a ii deruta pe "cetatenii orasului" sa se elimine prin vot pe ei intre ei si nu pe tine ca "mafiot al orasului". Si DERUTAREA aceasta este o MINCIUNA FERVENTA care trebuie ROSTITA cu o seriozitate coplesitoare si cu o putere de convingere cat mai devastatoare, asta doar in cazul in care ti se da ocazia sa porti o pledoarie si sa nu fi dat afara din joc de terte persoane ale acestuia. Deci este vorba despre MINCIUNA si practic tot jocul pana la sfarsit cand cartile se dau pe fata este o MINCIUNA, dar in care se cauta ADEVARUL atat timp cat esti de partea "cetatenilor orasului" care lupta sa demaste "mafiotii orasului".

             Si pe cand jucam pe la Sibiu sau in diferinte circumstante veneau la mine unii frati de ai mei, oameni cu principii extrem de bune, si de apreciat din multe perspective si imi atrageau atentia cum ca eu fac ceva pacatos prin a ma juca acest joc bazat pe MINCIUNA. Si mai mult, pacatuiesc pentru faptul ca ii invat si pe altii sa joace si prin asta le fac rau lor... Si astfel ar trebui sa ma gandesc bine si sa renunt chiar pentru ca nu fac altceva decat sa il intristez pe Dumnezeu prin asta. Si astfel cu alte cuvinte ei imi aduceau obiectii cum ca eu practic ceva pacatos prin acest joc.

            Ei bine asta este una din intamplarile la care fac referire cand vine obiectia MINCIUNII. Dati mi voie sa va mai prezint inca una.


            Recent am avut oportunitatea sa merg intr o tabara cu multi copii. Teroare, pentru ca iubesc copii si ma distrez de minune cu ei. Una din modalitatile mele de a ii amuza si de a ii tine ocupati in timpul liber, cu voia lor si din dorinta lor proprie era sa le spun tot felul de povesti inventate. Spre exemplu le povesteam despre crocodilul meu de buzunar pe care il tin ascuns in geanta si ii duc castravetii ce ni se serveau la micul dejun si care face oua pe care le pun sub perna si creste un nou crocodil cu radacinile mari cat casa... Sau despre prietenul meu zbarcit Bob de mazare care l a intalnit pe Bob de orez fost veteran de razboi si supravietuitor al exploziei atomice de la Hiroshima. Bob de orez venise sa il caute pe Bob de mazare care avea sa il ajute in cautarea familiei lui si a stranepotilor lui undeva printr o punga de orez pierduta printr un restaurant chinezesc...

              Si in sfarsit povesti peste povesti. Acesti micuti au avut la dispozitie o cutie in care puteau sa lase biletele cu intrebari adresate noua celor care ii ingrijeam si cu care discutau. Intr o oarecare zi le am vorbit despre pacat si cat de mult distruge acesta pe om, in speta minciuna. Si copilul istet domne`. S a trezit el in acea seara sa lase o intrebare anonim care suna asa:

              "Daca este pacat sa minti de ce tu, Emi continui sa ne minti atata despre prietenul tau Bob de mazare si despre crocodilul tau de buzunar care face oua din care ies crocodili sub perna cu radacini cat casa? ( si multe alte povesti )

              Vreti sa va spun? Extaz. Ador oamenii care isi pun intrebari sincere si mai ales copiii. Vedeti voi? Acel om despre care va vorbeam ca a venit sa mi atraga atentia cum ca jocul MAFIA este pacatos, nu a venit sa imi spuna: "Daca e pacat sa minti, de ce crezi ca e bine sa continui sa joci mafia?". NU! El a venit sa mi spuna din start ca acel lucru este gresit. Si stiti ce mai este interesant? E interesant faptul ca nu si a argumentat opinia... Ci a lasat doar un "standard" trantit pe masa pe care nu l a lasat deschis spre a fi rasfoit si contra argumentat... Asta probabil pentru ca nu prea avea ce spune in sustinerea lui.

             In sfarsit, un copil, va dati seama? A venit sa ma intrebe asta. Si iata cateva raspunsuri simple pe care i le am lasat. Am lasat doar 3 idei, nu pentru ca nu as putea gasi mai multe dar sunt indeajuns ca sa te faca sa intelegi de ce nu este POVESTIREA MEA sau JOCUL MAFIA un pacat prin ceea ce inseamna MINCIUNA. Iata cele trei idei.

             1. Ceea ce eu povestesc aici, povestile mele imaginare sunt categoric imposibile intr o lume reala in care vorbim. Tu cunosti foarte bine ca ceea ce eu povestesc nu poate sa existe insufletit, spre exemplu in Bob de mazare... Asadar totul este fantezie. Chiar si mintea ta de copil de 8-12 ani te ajuta sa intelegi ca este o poveste doar si atat, nimic real.      ( In ceea ce consta jocul MAFIA, lucrurile stau la fel, sunt doar niste supozitii pe care le faci chiar daca sunt la deruta. Si daca MINTI intr adevar, o faci intr un scenariu imaginar, un cadru si acela este UN JOC. )

            2. Spun aceste "MINCIUNI" pentru ca imi place sa ma distrez si sunt convins ca si tie iti place si te amuza. Pe langa asta nu iti displace ci din contra. Imi placea sa vad curiozitatea din ochisorii lor micuti cu privire la ce urma sa mai inventez si sa adaug in povestea mea.   ( In ceea ce priveste jocul MAFIA, lucrurile stau la fel, sunt doar niste vorbe spuse pentru a lasa jocul sa continue, scenariul sa se desfasoare, si la sfarsit sa ne prapadim de ras si sa vedem cum au putut altii sa disimuleze atat de eficient. Si probabil ca cei mai "spirituali" ati putea spune: "Dar El a spus ca vom da socoteala pentru orice cuvant fara rost rostit...", si eu iti spun: " Asa este, deci ar trebui sa pazesti mai mult limba ta cand vine vorba de vorbele care le spui parintilor, copiilor sau sotului/sotiei si asa mai departe, lasa un scenariu sa fie scenariu, si traieste ti realitatea si nu jocurile demne de credinta ta!". )

          3. MINCIUNA este un PACAT atunci cand aceasta este folosita pentru a face un rau voit unei terte persoane, atunci cand prin minciuna ta, contextul, viata sau consecintele pe care anumite actiuni ale unei persoane sunt schimbate in intregime doar pentru ca TU sau alte persoane sa iasa in castig printr o rautate exprimata prin acele vorbe care sunt o reala MINCIUNA. Eu nu cred ca prin ale mele povesti relatate despre Bob si crocodilul de buzunar, cineva are de suferit si prin asta va pricinuiesc un rau nemeritat.   ( La fel si in cazul jocului MAFIA, consider ca "MINCIUNILE" de acolo nu fac un rau voit ( in cel mai rau caz, unul din jucatori iese din joc pentru urmatoarele 5 10 minute) si nici nu caut folosul meu, cel care joc prin neglijarea drastica a unui om din preajma mea, acesta avad de suferit din cauza MINCIUNII mele. Ci din contra chiar daca exista putina frustrare pentru ca cineva a iesit din joc la sfarsitul acestuia exista o bucurie, cea a "mafiotilor" daca au castigat sau a "cetatenilor" daca au eliminat mafiotii".)

          Aici au fost cele trei opinii care le am expus copiilor si care sunt suficiente de aplicat si in cazul jocului MAFIA. Si cea care ar putea sa le elimine pe toate si sa fie atotsuficienta este cea de a treia.


           V am obosit? Poate! V am plictisit? Cu siguranta! Dar daca esti de acord cu raspunsurile mele cu privire la oboseala si plictiseara cu siguranta nu ai de gand sa cugeti prea mult la cele spuse de mai sus, si sa transpui aceleasi idei in alte contexte din viata ta sa vezi daca sunt "dupa voia lui Dumnezeu sau nu". Dar daca esti doar atat de putin interesat iti urez mult succes in navigarea ta pe internet dupa ce apesi butonul de "Close" adica "x" din partea dreapta sus din coltul paginii tale.

           Restul care raman probabil ca sunt interesati si despre cea de a doua practica "pacatoasa".


                                      ***  Sa o luam pe a doua si anume BARFA ***


              Cu nostalgie imi amintesc de momentul cand am scris acest articol despre BARFA si pe care l puteti citi aici in care am aminitit de acei oameni care renuntand la barfa se trezesc dintr o data cu o acuta lipsa de ocupatie, lipsa acuta de subiecte de discutie. Tineti minte aceasta lipsa acuta!

              Ei bine vreau sa va marturisesc ca ma trezeam in diferite circumstante, in unele in care mi se cerea parerea asupra unui lucru sau asupra unei opinii adresate de diferite persoane, sau altele in care eu imi exprimam opinia fara ca cineva sa mi o ceara dar intr un context care aveam aceasta libertate.

           Asadar m am trezit de atatea ori ca unele persoane dintre cele cu care eram sa imi ceara/ ne ceara ( tuturor celor care discutam ) sa ne oprim pentru ca ceea ce facem acum se numeste BARFA.

          Si de cele mai multe ori mi am dat seama ca ei nu cunosc ce inseamna termenul BARFA si ce se poate face cu BARFA, de ce? Pentru ca atunci cand i am intrebat (pe majoritatea) de ce cred ca ceea ce facem e barfa, ori nu au stiut sa mi raspunda ori mi au raspuns simplu si scurt ca "vorbim de rau".

           Acest lucru trebuie discutat putin: "vorbim de rau"... De ce?

           Sa va povestesc. Sa spunem ca exista in acest scenariu ( care mi s a intamplat de cele mai multe ori, in care m am regasit de cele mai multe ori cand cineva mi atragea atentia ca BARFESC ) ca exista 5 persoane V, W, X. Y, Z.

             Eu sunt V-ul si vorbesc cu W despre ultima situatie din viata lui (poate tragica, poate comica, poate vreo ultima decizie care a luat o) cu care eu cel putin nu sunt de acord, si mai mult decat atat, in prealabil sau in anumite circumstante i am spus: "Nu cred ca este corecta decizia, gandurile, sau situatia in care te pui sau ii pui pe altii.".

            Ei bine dupa discutia mea cu W stau si ma gandesc, si ma intreb daca ceea ce a ales, face, gandeste este justificat, corect, placut inaintea lui Dumnezeu and so on... Deci imi ridic intrebari si intorc situatia pe toate partile. De ce pentru ca iubesc acea persoana si vreau sa o atentionez in cazul in care ceea ce face este gresit, desi deja i am spus asta... Sau daca eu sunt gresit ca gandesc astfel...

            Si dupa ce am facut asta vin inaintea lui X, Y, Z intr o discutie amicala, printre altele dezbatand anumite subiecte si le spun intr un context asemanator, uite ce a gandit si mi a spus si W... Eu cred ca nu e bine si mi se pare nepotrivit sa faci asa cum a facut el, sa gandesti asa cum a gandit el (W) sa te pui in situatia in care se pune el. De ce? Hai sa va spun ce m am gandit, NU UITATI, dupa ce i am spus si lui W de ce cred ca nu este bine ce face. Asadar povestea incepe asa... si a facut asa... Si practic nu fac altceva decat sa povestesc ceea ce mi a spus W. ATENTIE, W nu m a avertizat ca acest lucru nu este de spus la nimeni si ca ar fi super secret si nici FBI... NU, nu va ganditi la astfel de "secrete", de "confesiuni" nu ma refer la acestea. Ci vorbesc despre simple informatii, hotarari sincere dar poate nu tocmai intelepte si iar atrag atentia NU UITATI, parerea mea W o cunoaste pe indelete.

           In tot acest scenariu dupa provocarea mea si atentia pe care am atras o asupra ceea ce W nu spune, nu face, nu gandeste corect, chiar si din perspectiva mea subiectiva, se ridica o persoana si spune: STOP! Aici nu imi place, barfim... Eu as vrea sa ma retrag din discutie... Iar eu ii raspund: "GO AHEAD!". De ce? Pentru ca nu barfesc!

          Sa va spun de ce nu cred ca ceea ce am facut se poate numi o BARFA

          1. Foarte important este faptul ca persoana W a impartasit cu mine un gand, o decizie care ar fi impartasit o si cu X, Y, Z. Daca nu ar fi facut o, atunci mi ar fi spus sa pastrez pentru mine si astfel sa fie ceva INTIM, intre noi, un adevarat secret (aici referindu ma la ceva care ma privilegiaza sa ii fiu prienten/a si astfel sa pastrez pentru mine informatia) sau nu ar fi facut o pentru ca este o minciuna si cum se stie ca are picioare scurte nu cumva sa o auda altii, sa faca conexiuni si sa se dea in vileag...

          O data impartasita cu mine si cu multi altii, acesta nu cred ca este un secret care spunandu l altora se poate numi BARFA!  O opinie, o remarca, un gand, o situatie, o actiune spusa publica trebuie sa se faca in concodranta cu asumarea responsabilitatii de a raspunde pentru acea idee si pentru a da socoteala in fata celor care nu sunt de acord cu tine. ( ceea ce fac si eu daca sunteti gata sa mi spuneti cu sinceritate, care din cuvintele de aici nu sunt potrivite si de ce nu sunt bine gandite, argumentand toate acestea.) 

         Intr un astfel de scenariu eu nu am facut decat sa imi aduc opinia mea in legatura cu opinia lui W, contra opinie pe care tocmai i am spus o vrandu i binele.

          2. Barfa se naste din invidie, ura sau gelozie. Niciodata nu se naste din DRAGOSTE. Opinia mea povestita lui X, Y, Z cu privire la ceea ce W gandeste, face, spune incorect ( chiar si subiectiv) este pentru a prevenii pe acestia trei de a repeta, gandi ceea ce W gandeste. Si in aceasi masura si FOARTE IMPORTANT, sa ma las corectat de opiniile celor 3, observatiile lor cu privire la ceea ce GANDESC DESPRE CE GANDESTE W si nu despre ceea ce fac cand vorbesc despre opinia acestuia ( a lui W).

             Eu pentru ca ii vreau binele lui W, ii spun ceea ce cred eu ca nu e bine pentru ca IL IUBESC. Apoi merg la X,Y, Z la cererea lor sau intr un context in care pot da exemplu pe W ( cu sau fara destainuirea identitatii lui, desi daca informatia este facuta publica nu am de ce sa il tin sub anonimat ) pentru ca ii iubesc si pe cei 3 si nu vreau sa gandeasca, sa faca in aceasi mainiera in care o face gresit W. Apoi le cer si lor opinia si ii provoc:  "JUDECATI DUPA VOI SI DUPA DREPTATEA LUI DUMNEZEU DACA CEEA CE FACE W ESTE CORECT SAU NU SI SPUNE TI MI PAREREA VOASTRA."

              3. Tocmai am amintit de PARERE si sunt incredintat ca daca unele lucruri s au schimbat in viata noastra, si in lumea noastra e pentru ca niste oameni au avut niste PARERI. Care au ramas sa fie studiate si atacate de cei din jur si astfel lucrurile s au materializat. In urma parerilor studiate fiind de cei care le au avut lucrurile s au descoperit. De la curent electric si pana la Reforma in Crestinism totul a inceput cu niste pareri, care s au lasat la discutie si s au dezbatut si mai mult decat atat, pe acestea s au gandit si alte si alte principii pe care acum le luam de a gata fara ( si cu tristete o spun ) de la fizica si pana la Reforma chiar sa nu le judecam pentru noi insine...

             4. Daca il iubesc pe W si asta trebuie sa cofirme X, Y, Z care vad relatia mea cu el, pot aprecia din "exterior" inseamna ca nu il urasc si nici nu ii vreau raul, chiar din contra am mers si i am spus si lui ceea ce cred despre ceea ce crede si cum ca ceea ce crede nu mi se pare in regula.

            5. De cele mai multe ori, aceasta obiectie "Acum barfim" mi s a adus in cadrul unor dezbateri pe diferite teme cand faceam apel la ce gandeste W sau A sau G sau mai stiu eu cine P ( de la Piper, John Piper). De ce daca discutam opinia lui A si P ( Piper) este mai putin barfa sau chiar deloc cand daca luam opinia, situatia, hotararea de a face ceva a lui W este BARFA si pacat?

           6. Daca as renunta la a mai discuta aceste subiecte, idei, ale lui W nu raman cu o LIPSA ACUTA DE SUBIECTE DE DISCUTIE daca va aduceti aminte, ceea ce inseamna ca nu ma cobor la a discuta niste ineptii si niste lucruri care putin folosesc... Imi "imi interzici sa vorbesc despre W cu siguranta o sa iti pot vorbi despre moralitate, sau avort sau eutanasie sau unde a fost Isus in cele 3 zile dupa moarte sau, sau sau...

           As putea sa mai scriu si alte motive, dar cu siguranta cei interesati care vor sa afle si altele au sa apeleze la mine, asta daca au avut rabdarea sa citeasca pana aici. Dar nu vad de ce eu as avea rabdare sa aud "remarcile" lor cand ei nu au timp sa citeasca raspunsul meu. Dar in sfarsit. Sper sa reusesc si sa vin si cu alte "remarci" care se anunta ca fiind pacatoase.

Parintii si falsa religiozitate

( se propune a fi o lectura destul de lunga, asadar daca in tot timpul acesta ai avut un anume tip de ignoranta cu privire la "sectanti", continua sa ti-o manifesti, intrucat cosider ca nici macar acest mesaj introductiv nu te va motiva sa iti schimbi atitudinea fata de acestia )

           Dupa o zi mult prea comuna si neiesita din tipar, fara a ma astepta la vreo provocare ( desi ar trebui) primesc un telefon. Un telefon care ma anunta asupra faptului ca unui prieten de al meu, i s-a interzis contactul social cu "sectantii". Desigur, ca unul din sectantii aceia sunt chiar eu. Si nu glumesc cand am spus "i s-a interzis contactul social" cu "astfel de oameni".

          O sa explic mai tarziu in ce consta acest "i s-a interzis", pentru ca mai intai mi-ar placea sa fac cateva clarificari mai mult decat ne-necesare, dar stiu ca sunt prea multi ignoranti care nici nu baga de seama, ce anume specifica mai marii lor, si anume cei din Parlament privind Legea Cultelor (Nr. 489/2006)1/9 Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor Publicată în Monitorul oficial Partea I, nr. 11/8.01.2007.

          Deh... sa ma apuc sa citez toate articolele din aceasta lege doar pentru ca unii sunt de-a dreptul ignoranti? Nu, stati linistiti, cei care sunteti interesati si aveti ochi si dorinta sa cititi ca sa va lamuriti puteti accesa si singuri articolul ce o sa fie pus la sfarsitul articolului meu. Dar cu toate astea mi-ar placea sa va citez unele dintre cele mai interesante si putin cunoscute prevederi ce se afla in cadrul acestei legi si astfel sa le si comentez putin (desi nu as mai avea ce adauga la ele) in consecinta celor auzite astazi la telefon, cu privire la unul dintre ai mei prieteni.

           Ca sa fim foarte intelesi, dragii mei, nu sunt aici cu gura pe Biserica Ortodoxa, si nici nu am de gand sa ma apuc sa ridic pietre. Nici vorba, si cel mai probabil, cei care ma cunosteti, cunoasteti si pozitia mea fata de aceasta. Nu sunt un ecumenist inascut, si nici nu bat inspre a fi, dar consider ca respectul fata de acei care impartasesc acelasi Dumnezeu trebuie macar sa existe. Apoi, alegerea doctrinei ne priveste pe fiecare, dar nu pot sa fac dintr-un ortodox, bataia mea de joc, asa cum de altfel se pare ca este invers. Nu, nu ma deranjeaza faptul ca suntem (noi "sectantii" pentru ca dupa cum urmeaza sa vedem, suntem ca si neoprotestanti recunoscuti ca si culte, cu drepturi in aceeasi masura ca si ai nostri prieteni ) bataia lor de joc.

              Si nici nu-mi pot imagina ca un ortodox constient de Dumnezeul pe care "proclama" ca il are ar putea sa transforme pe unul din fiintele create de El in bataia de joc a lui. Exclus! Cu privire la aceasta atitudine ce s-ar putea manifesta, prezint numeroase semne de exclamatie si intrebare cu privire la "credinta" acestuia, care nu este nimic mai mult decat o religiozitate.


          Asadar, daca inca mai sunteti cu mine, haideti sa luam cateva din articolele prezente in aceasta Lege 489 privind drepturile la libertatea religioasa, si incepem cu inceputul si anume articolul 1 si 2:

             Art. 1. - (1) Statul roman respecta si garanteaza dreptul fundamental la libertate de gandire, de constiinta si religioasa al oricarei persoane de pe teritoriul Romaniei, potrivit Constitutiei si tratamentelor internationale la care Romania este parte.
                  (2) Nimeni nu poate fi impiedicat sau constrans sa adopte o opinie ori sa adere la o credinta religioasa contrara convingerilor sale, si nici nu poate fi supus vreunei discriminari, urmarit sau pus intr o situatie de inferioritate pentru credinta, apartententa sau neapartenenta sa la o grupare, asociatie religioasa sau un cult ori pentru exercitarea, in conditiile prevazute de lege, a libertatii religioase.

                    Art. 2. - (1) Libertatea religioasa cuprinde dreptul oricarei persoane de a avea sau de a adopta o religie, de a si-o manifesta in mod individual sau colectiv, in public sau in particular, prin practicile si ritualurile specifice cultului, inclusiv prin educatie religioasa, precum si libertatea de a-si pastra sau schimba credinta religioasa.
                  (2) Libertatea de a-si manifesta credinta religioasa nu poate face obiectul unor restrangeri decat al ceor care sunt prevazute de lege si constituie masuri necesare intr-o societate democratica pentru securitatea publica, protectia ordinii, a sanatatii sau a moralei publice ori pentru protejarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului.



            Nu vad ce as mai putea adauga la aceste simple specificatii facute, insa mi-ar placea sa va spun povestea ce am auzit o astazi la telefon, poveste care stiam ca va avea loc, dar nu m-as fi gandit ca ar putea astfel de intorsaturi si consecinte.

          Inainte de toate, vreau sa va spun ca spre rusinea mea, am ras... dar nu din sarcasm, sau din nepasare, sau indemnat de vreo nesimtire si lipsa de respect... Am ras de absurditatea situatiei... De ce?

                 Acum 5 luni am cunoscut un baiat de o simplitate deosebita, a carui nume nu cred ca e important de stiut. Acesta ca si mine candva il cauta pe Dumnezeu cu o dorinta neprefacuta, la fel de sincera ca si aerul pe care il imprastia in jurul lui. Acest tanar a inceput sa "cocheteze" cu neoprotestantii... Acei pocaiti si sectanti pe care cei mai multi (din necunostinta de cauza) ii numesc asa, spre fericirea lor de altfel (a neoprotestantilor si a mea). Printre acei neoprotestanti eram si eu, si m-am bucurat mult de dorinta lui si setea acestuia dupa Adevar. Insa parintii acestuia ( cu anumite frustrari de altfel, si-mi cer scuze pentru exprimarea acestui adevar, rostindu-l intrucat si ai mei le-au avut pe ale lor) au inceput sa il chestioneze cu privire la locurile pe care le fregventa. Surpriza?

              Acest baiat mergea la o Biserica locala si intr-un grup de prieteni neoprotestanti. Surpriza, pentru ca acesti parinti i-au spus acestuia ca ar fi fost mai bine sa il surprinda mergand in cluburi si la cumetrii cu fratiorii, acei "prieteni" care se lasa ametiti de alcool. I-au spus respectivului tanar, ca ar fi fost mai bine sa il gaseasca beat la marginea drumului decat intr-o biserica de sectanti... Ei bine dragilor dupa cum primul articol a suprins, aceste secte, nu sunt de fapt secte ci culte, recunoscute de Statul Roman ( sa nu mai repet si cu aceleasi drepturi ale Bisericii Ortodoxe).

             Art. 7. - (1) Statul roman recunoaste cultelor rolul spiritual, educational, socio-caritabil, cultural si de parteneriat social, precum si statutul lor de factori ai pacii sociale.
(2) Statul roman recunoaste rolul important al Bisericii Ortodoxe Romane si al celorlaltor biserici si culte recunoscute in istoria nationala a Romaniei si in viata societatii romanesti.



              Si daca esti doritor, te invit pe siteul http://www.culte.gov.ro/biserici-culte ca sa iti faci o idee despre aceste culte care de fapt nu sunt numite asa cum ti-ai fi imaginat vreodata...

                Dupa o indelunga confruntare la indemnul parintilor (mai de "voie", mai de "nevoie") cu anumiti oameni religiosi, ortodoxi, persuasivi, prietenul meu nu s-a lasat deloc convins de cele spuse. ( Cred ca va puteti imagina si voi ce anume au incercat sa-l convinga, iar daca nu v-ati prins, intrebati-ma)

             Vazand parintii ca "nu reusesc sa reuseasca" s-au gandit ei sa il suie pe tanarul despre care va vorbesc ( tanar pe la varsta de 25 de ani) in masina si sa mearga cu dansul, la un duhovnic. O sa revin la indemnurile duhovnicului mai tarziu, intrucat as vrea acum sa comentez putin pozitia parintilor dupa aceasta infatisare.

             In primul rand i s-a interzis (la propriu) orice intalnire intr un grup de oameni "eretici, sectanti", neoprotestanti as spune. ( si ce e cel mai amuzant e ca majoritatea acestora care ii numesc pe neoprotestanti asa, nici macar nu stiu de unde vin neoprotestantii, sau care au fost reformatorii protestanti "celebrii" macar...) 

            Pe langa faptul ca au pus aceasta conditie ( mai degraba interdictie)  au luat orice tip de literatura pe care acest tanar se apucase sa o studieze. Cat de puerila mi se pare aceasta actiune... ( de parca in cadrul internetului nu este atata literatura, dar ma rog...)

             Cate drepturi i s-au incalcat acestui prieten de al meu pana acum? Nu, stati nu ma intelegeti gresit, nu ii plang de mila intrucat nici el nu o face. Esti un tanar cu capul pe umeri pot spune, care nu se lasa "clatinat" la o astfel de imprejurare.

          Dar nu inteleg un lucru, cum poti tu ca si Biserica, in numele ortodoxiei, sau ca si parinte sa ii iei dreptul unui tanar de 25 de ani ( care are dreptul de a alege proria incredintare de la varsta de 16 ani)  sa mai mearga si sa se intalneasca cu ai lui prieteni neoprotestanti. Acest drept este protejat de lege si Stat, dar culmea este ca tocmai familia care formeaza societatea, respectiv statul ii interzice exercitarea acestui drept.

             Art. 4. - Orice persoana, cult, asociatie religioasa sau grupare religioasa din Romania este libera de a stabili si mentine relatii ecumenice si fratesti si cu alte persoane, culte sau grupari religioase si cu organizatiile inter-crestine si inter-religioase, la nivel national si international.

           Art. 5. - (1) Orice persoana are dreptul sa isi manifeste credinta religioasa in mod colectiv, conform propriilor convingeri si prevederilor prezentei legi, atat in structuri religioase cu personalitate juridica, cat si in structuri fara personalitate juridica.



               Cu riscul de a ma repeta... nu ii plang de mila tinarului, si nici nu vreau sa dau cu pietre de sub picioarele mele, insa vreau sa trag un semnal de alarma, in speranta in care multi se vor trezi din prejudecatiile pe care le au, si din ignoranta in care se scalda... Prea multi au "certitudini" doar din spusele altora, dar prea putini au pus mana sa citeasca, ca sa vorbeasca in cunostinta de cauza...

                As putea sa mai scot ceva articole de prin aceasta Lege, insa cu respect va invit sa o cititi pentru delectarea dumneavoastra. Nu va strica! Si pentru a va usura munca am sa va las la dispozitie si link ul de pe care puteti accesa aceste articole. ==> http://www.crestinism-ortodox.ro/TEXTE/LegeaCultelor-Nr489-2006.pdf

               Nu este doar povestea acestui baiat care m-a determinat sa scriu aceste lucruri, nu... Sunt povestile mai multor prieteni pe care i-am avut in decursul a cinci ani. Parinti care insista ca al lor copil trebuie sa urmeze o anumita religie, sau o anumita confesiune as putea adauga. Parinti care pun tot felul de santaje emotionale, care isi reneaga copiii  spunand ca luand o decizie impotriva vointei lor vor pierde acest titlu de fiu/fica. Parinti care isi exprima dorinta spunand ca mai bine i-ar vedea in locuri inconjurate de depravare, in santuri batuti si beti, decat intr-o alta Biserica.  Poate va intrebati de ce am sarit de articolul 3? Iata ii vine si lui randul:


               Art. 3. - (1) Parintii sau tutorii au dreptul exclusiv de a opta pentru educatia religioasa a copiilor minori, conform propriilor convingeri.
(2) Religia copiului care a implinit varsta de 14 ani nu poate fi schimbata fara consimtamantul acestuia; copilul care a implinit varsta de 16 ani are dreptul sa sa-si aleaga singur religia.




                Motivul pentru care ei recurg la aceste santaje si exprimarea vointei lor impotriva copiilor? RUSINEA... Halal rusine din moment ce aceasta vine cu gandul "Ce vor spune prietenii mei despre alegerea copilului meu?"

               Da-ti mi voie sa pun acest emoticon =))... Dar prietenii tai ce spun despre copilul tau cand curveste de 2-3 ani in relatii inafara casatoriei? Cand de 2-3 ani baga la greu anticonceptionale? Cand este la al 3-lea avort chirurgical. Atunci nu  iti mai e rusine?... O, cat de perversa minte ai, dragul meu parinte. ( nu uita... nu caut sa te condamn, sa te judec, dar cat timp ai stat sa te gandesti la intrebarea mea?)

                  Spunea un distins domn, ca pana si Satanei ii e rusine cu betivi si curvari... De ce? Pentru ca ii face reclama proasta acestuia... Societatea ii condamna pe acesti oameni robiti de duhul veacului... Oamenii nu ii mai vad bine pe cei ce strica casele altora, familiile lor. Dar tu ca si parinte, de ce nu te rusinezi de al tau copil cand vine vorba de bataia de joc care o aduc altor copii ai altor parinti? Cate din fete/si baiati sunt necinstiti de copiii altora din punct de vedere sexual... cu repercursiuni si remuscari o viata intrega?

                Dar nu, tie iti e rusine de copilul tau pentru ca acesta cauta un simplu Adevar ( si sa zicem ca poate nu este Adevarul, se dovedeste a nu fi, dar totusi de ce i-ai priva libertatea aceasta? )
  
                 Imi cer scuze, dar mie-mi miroase a patologie mintala...

              Daca imi permiteti, as vrea sa fac o remarca asupra unui indemn "duhovnicesc" pe care prietenul  meu l-a primit, si parafrazandu-l suna cam asa... "De acum inainte cand mai vezi un `sectant` pe strada, nici macar sa nu te uiti la el ci sa-ti intorci capul." Acest lucru il rosteste unul dintre oamenii "lui Dumnezeu" cu privire la semenii acestuia. Ma intreb daca fata de oamenii din jurul lui, sa lasam nationalismele si alte lucruri de genul, nu manifesta dragoste ca si compatriot, motivat fiind de Dumnezeu, ma intreb ce dragoste ar putea arata acesta fata de un MUSULMAN... Nici nu vreau sa stiu sincer raspunsul la aceasta intrebare, si nici nu cred ca cineva mi-l poate da. Va intreb pe voi... Aceasta este dragoste? Aceste "norme" sunt in dragoste spuse, stabilite?

     O, Dumnezeule ai mila, caci multi sar gardul "gradinii Tale" cu poarta intre-deschisa.

                 Ce mi se pare cel mai interesant, cand ma gandesc la toti prietenii mei ce au trecut prin situatii similare este, aceasta "controversa". Sunt mai mult decat convins, ca in cazul in care prietenul meu ( sa luam cazul lui daca tot l-am discutat) si ar fi exprimat dorinta ( si dreptul dat de Stat in aceeasi masura de altfel ) sa fie ATEU, cu siguranta nu ar fi fost infatisat inaintea mai marilor Bisericii ca sa fie convins cu aceasi persuasiune, de a lor credinta. Ar fi fost lasat in "plata Domnului" chiar si de parinti... pentru ca deh... sa fi ATEU nu e rusine... ba din contra e COOL. ( mai ales de cand Dawkins o da in bara mereu si mai ales cu noua generatie "New Atheism"... :)) )

               Exista si o „Libertatea religioasă negativă” cuprinde dreptul de a nu avea nici o religie respectiv de a renunța la propria religie sau convingere și de a nu fi forțat la adoptarea sau păstrarea directă sau indirectă a unei religii sau convingeri.

             E interesant felul in care Satan isi joaca ale lui carti... Atunci cand vede pe unul "mai stralucit" cu o dorinta sincera de a cauta, cerceta, chiar numai studia Adevarul, se impotriveste cu indarjeala... Cand se indeparteaza, sau nu prezinta interes fata de Adevar, cand ramane in ignoranta, "distinsul" nu are nimic impotriva.

              Cum parafrazam mai sus ideile unui om, Satan nu isi face reclama cu betivi si curvari, din contra... ar vrea sa scape de ei, desi se bucura ca i-a adus in acel stadiu... Societatea e dezgustata de astfel de vieti naruite... Satan iubeste oamenii care traiesc in ignoranta... iubeste oamenii care se preocupa sa fie doar "morali" pentru ca ma tem ca e vorba de o falsa moralitate. Satan pe acesti oameni ii "ridica in slavile" infernului... Are nevoie de oameni care se imbraca bine, care se respecta, dar care respecta mai putin semenii lui...

              Dragi parinti, prieteni dragi, ma indoiesc ca v-am plictisit din moment ce ati ajuns sa cititi acest penultim paragraf. As putea lua in considerare faptul ca totusi nu sunteti inca ignoranti. Dar ce masuri o sa luati pe mai departe?


             Ce pozitie o sa luati fata de copii vostrii? Fata de "adevarata religiozitate"? Si cei care treceti prin astfel de "lupte" nu va faceti probleme. Atat timp cat stati in Adevar si il credeti nimeni nu va poate desparti de Acela care v-a adus la Sine, dupa cum si Pavel le spune romanilor in capitolul 8 al cartii Romani:

³⁸ Căci sunt bine încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare,
³⁹ nici înălţimea, nici adâncimea, nicio altă făptură, nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu care este în Isus Hristos, Domnul nostru.

Scarbit de compromisul vostru!

De ce compromis?



Astazi stau si ma uit in jurul meu. As putea spune ca sunt confuz, inselat, dar spre dezamagirea mea sunt de partea cealalta a cortinei unde neputincios vad pe inselatori.

Cine sunt inselatorii? Hm... Sunt oameni. Oameni care dau directii, care impartasesc principii in Bisericile de astazi. Oameni din care sper doar sa nu imi fii facut idoli... As ajunge un nebun! As ajunge un nebun daca mi as dori sa fiu la fel de curat ca si ei... As pierde modelul asa de mult tanjit de mine, Cristos. Dar imi e teama ca inselatii acestor inselatori au ajuns nebuni. De ce? Am sa va raspund in randurile urmatoare.
Ei sunt oameni. Ar fi deajuns sa spun ca sunt oameni, in dreptul carora Dumnezeu imi cere compasiune, mila... Inaintea lui Dumnezeu marturisesc cerand in acelasi timp sa primesc iertare pentru ca nu pot avea compasiune pentru inselatori ci doar mila pentru cei inselati...

Am multe intrebari pentru inselatori...

De ce atat compromis compromitator?
De ce coborati niste standarde doar pentru ca simtiti cum scapati de sub control oitele? Ma corectez! Scapati de sub control ignorantii!
De ce dati de mancare ignorantilor si firestilor- intr-un cuvant inselatilor -mancare lumeasca doar pentru a ii tine aproape explicandu-le o libertate care nu are de a face cu Cristos?
De ce nu mai aveti un cuvant de spus in familiile voastre?
De ce va lasati asa de usor influentati? De la cine ati invatat asta?
De la cine ati invatat sa ascultati de capriciile unor razgaiati?
V ati pierdut intelepciunea?
De ce imi provocati scarba?

Cred totusi ca este un timp pierdut sa adresez astfel de intrebari, la care nu s-ar gasi unul sa se ofere in a raspunde... Si sincer stau sa ma gandesc daca as putea sa va ascult...

Am spus ca neputincios privesc inselatorii, dar trag nadejde ca neputinta nu imi sta in cale cand vine vorba despre inselati...

Nu vreau sa imi imaginez cum ii sa traiesti in inselaciunea acestor inselatori. Am fost si eu inselat candva de unul dintre cei mai mari... Satan care mi a spus ca lucrurile nu sunt chiar asa de rele precum le as fi preconizat. Intr-adevar nu erau asa de rele... erau chiar mai rele decat mi as fi imaginat.

Inselatii din pacate ajung ignoranti... Si aici e pericolul, de fapt nu, ei nu vad un pericol... Ei ajung doar sa spuna: "Ei, asta e prea exagerat... nu poti sa afirmi asta, esti extremist acum!" Si asta fac de fiecare data...

Cel mai probabil ca eu sa fiu un extremist, dar un lucru ii mai mult decat sigur, si cu tristete trebuie sa iti spun... TU NU AI O PARERE!

Eu sunt extremist! Dar cine imi spune asta? Aaaa, unul care nu are o parere,  pentru ca este ignorant si pentru ca (imi dau seama acum ) este inselat... Hilar? Nu! Sincer, imi vine sa plang...

Cata pertineta ai tu sa imi spui ca sunt extremist cand tu nici macar nu cunosti tema discutiei. A cunoaste, inseamna a cerceta, a merge mai departe decat ceea ce vede toata lumea, a studia la modul cel mai serios o problema, sau alta pe care INSELATORII o musamalizeaza?

Tinere! Trezeste te putin din ignoranta care te inconjoara... Pana si animalele cerceteaza circumstantele... Ai ajuns mai rau ca unul dintre acestea... Tu cel care esti chemat sa cunosti...

Ma tem ca nu putem nici macar dialoga... De ce pentru ca un dialog asuma doua idei, perspective, diferite care sunt discutate... Dar cum sa existe doua idei, daca tu nici macar nu cunosti ceea ce crezi, nici macar nu ai o idee, singura ta idee este "esti extremist" si daca te as pune sa imi detaliezi aceasta afirmatie nu ai putea sa manuiesti cuvintele ca sa imi dezvolti "ideea" ta... Cum spuneam ignorant, dar indeajuns de "tupeist" sa ma acuzi de extremism.

Imi e mila ca ai ajuns aici... Si stii ce e interesant? Ca si daca as fi un extremist, nu ai avea mila fata de mine, ci as fi un lepadat in fata ta... Si cum as putea sa fiu un lepadat cand eu sunt frate in Cristos cu tine? Cum poti sa ma lepezi asa de usor? Asta imi da multe semne de indoiala cu privire la identitatea ta... de "crestin".

Da... nu am cuvinte sa imi exprim frustrarea, dar in scurt timp, nu o sa mai folosim cuvintele ca sa o exprimam, pentru ca ea va fi vizibila cu ochii liberi, de acei frustrati de astazi care au sa ramana treji pana atunci...

Atunci? Da, atunci cand ignorantii si inselatii se vor da cu capul de gard fara... Cand INSELATORII se vor trezi si... si nu pot sa imi imaginez ce va fi atunci...


Inchei prin a va spune ca imaginea a ceea ce se intampla imi aduce aminte de Dostoievski si de adevarurile aduse prin "Crima si pedeapsa"... De ce v-as explica ce relevanta este intre opera acestuia si situatia descrisa de mai sus? Imi e teama ca prea multi inselati, ignoranti o sa citeasca randurile de sus... De fapt cred ca ei nu vor ajunge vreodata sa citeasca acest ultim alineat. Si daca au sa o faca, ii doar pentru ca au o curiozitate nebuna fara o dorinta la fel de nebuna sa vada de ce sunt inselati... Dar acei care nu sunt printre inselatii ignoranti, cei ce sunt dintre acei ce au o parere... imi vor cere socoteala de aceasta asemanare...

O scarba astronomica !

        Cel mai probabil ca deja sa fii fost atras sa citesti articol doar pentru ca titlul ti-se parea interesant, doar ca vreau sa iti spun ca ceea ce urmeaza nu are nimic de a face cu scarba astronomica, si ca aceasta expresie imi place sa o folosesc atunci cand vreau sa inteleg la ce stare trebuie sa ajung cu privire la pacat...

        Acum insa daca nu ai timp si nu o sa iti mai ramana indeajuns timp sa arunci o privire pe facebook, poti sa inchizi pagina aceasta pe care ai intrat doar din curiozitate. S-ar prea putea sa nu ti-o pot satisface.

23 iunie 2013

        A trecut o zi de duminica, zi speciala nu pentru ca se sarbatorea Ziua Cinzecimii, ci pentru ca 9 persoane au marturisit inaintea lui Dumnezeu in primul rand ca Viata lor Ii apartine, si de acum inainte vor sa traiasca pentru Acel ce le-a dat Viata, "si sa o aiba din belsug" (Ioan 10:10) .


        In mintea mea astazi cand cineva marturiseste in apa, prin actul botezului, in deplina cunostinta de cauza ca se identifica cu Cristos, sunt multe, multe intrebari cu privire la siguranta cu care acel cineva marturiseste.

De ce?

        Cel mai probabil pentru ca cunosc prea multe exemple de oameni care nu au trait decat un sentiment, si pe baza acelui sentiment au spus un DA nefondat in credinta.

        Sau poate ca stiu prea multi oameni care au luat toate invataturile si lucrurile de-a gata, si prea putin s-au gandit ce semnifica ele cu adevarat, sau cat de lunga e bataia acestor lucruri in vesnicie...

        Prea multi oameni care au dat impresia ca schimbarea a avut loc, si cu toate acestea se insala. Prea multi oameni, lideri care le dau impresia celor din jur ca in ei s-a produs o schimbare, doar pentru ca au rostit impreuna rugaciunea pacatosului...

        Prea mult astazi oamenii sunt "constransi" de lideri si circumstante sa "isi predea viata Domnului". Dar apoi nu sunt constransi sa traiasca in sfintenie si sa tanjasca dupa aceasta stare...

        Si nu inteleg de ce ne miram cand dupa un an, doi totul se "schimba".  De fapt nimic nu a fost schimbat... Ei l-au chemat pe Dumnezeu in inima lor. In ce inima? Intr-una impietrita care cauta umplerea unui gol pe care numai Dumnezeu il putea umple? Dorinta egoista?

        Daca doar pentru asta l-ai cautat pe Dumnezeu, ca El sa iti umple un gol in inima, vreau sa iti spun ca nu ai facut altceva decat sa te folosesti de El, dorinta ta este egocentrista si nu ai facut altceva decat sa te amagesti. Dumnezeu te cheama la El pentru ceea ce inseamna eliberare de povara pacatului prietene.

        Daca tu nu vezi starea deplorabila in care esti datorita robirii tale de pacat... ma tem ca nu ai nevoie de Dumnezeu. 

        Cristos nu a spus doar veniti la Mine "si va voi da odihna". Este usor dar pana colo El ii cheama pe "toti cei truditi si impovarati". Impovarati de lanturile Satanei... de cei ce au cu adevarat nevoie de ELIBERARE, nu mai intai de IMPLINIRE !!! ( Matei 11:28 )

        Aud oameni astazi care spun: " Si simteam ca am nevoie ca Dumnezeu sa umple acel gol in mine..." sau " Si l-am cunoscut pe actualul/viitorul meu sot/sotie si acesta m-a condus spre Dumnezeu si am ajuns sa il cunosc..." .

        Hey dar stai putin unde ii momentul in care te-ai lovit de SFINTENIA lui Dumnezeu, care ti-a spus ca nu ai nici o sansa sa ajungi in Imparatia Lui asa cum esti... Cand ti-a spus ca trebuie sa renunti la pacatul care te infasoara asa de lesne ca nici nu sti ce crezi despre ce traiesti.

        Imi e teama pentru tine. Imi e teama ca cea mai adanca dorinta a inimii tale nu este sa il slujesti pe Dumnezeu si sa iti acordezi viata la principii stabile...
Da, cea mai adanca dorinta a inimii tale era sa fii implinit, sa pui mana pe sotul, sotia ta, sau cine stie care alte ganduri indreptate spre binele sinelui tau mai sunt...


       Prefer sa ma uit la ei ( cei care marturisesc )  in ziua asta de sarbatoare a lor cand fac o marturisire deosebita si sa le spun daca am ocazia:

       "Omule/tinere, nu te juca!!! Ceea ce urmeaza ii munca, ii renuntare zilnica de sine. Acum ca toti stiu hotararea ta ( martorii vazuti si nevazuti ) o sa ai mult de pierdut  (aparent), dar daca nu ramai in starea asta o sa ai de pierdut totul !!! " 

       In jurul meu oamenii le dau flori, buchete peste buchete... Cum spunea un prieten, altii la botez nu primesc buchete de flori ci doar o carcera rece, undeva in temnita unui peniteciar... Cat de superficial tratam totul...



     Si treceau doar 3 ani de un tanar de 18 ani marturisea inaintea lui Dumnezeu ca toata viata aici pe pamant vrea sa fie traita pentru El si cu El. Marturisea asta inaintea multora care isi gatuiau extremitatea cefalica sa il priveasca. Ma intreb ce era in mintea multora dintr-aceia, pentru ca si in mintea mea se ridica multe intrebari...

        Zambetul lui va poate spune cat de mult elan avea, si cat de mult isi dorea ca oamenii din jurul lui sa il gaseasca pe Dumnezeul pe care el l-a gasit. Este un Dumnezeu care spune pacatului pacat si renuntare, dar si ierarii, iertare. 

        Ei bine pe parcurs am aflat gandurile multora dintre cei care se gatuiau sa il vada pe acest tinerel. Totul se rezuma la:
" Emi esti doar la inceput, esti incantat, ai ravna... dar ii dragostea dintai, stai linistit o sa se duca repede... o sa iti treaca tie tot entuziastmul asta, si o sa te trezesti la realitate si atunci sa vezi..."

Si am spus wow... nicidecum nu imi doresc asta !!!

        Dar s-a intamplat... au avut dreptate, am pierdut dragostea dintai... si cum m-au avertizat m-am trezit si la realitate si am inceput sa vad ce ii in jurul meu...

        Si nu pot decat sa ii dau slava lui Dumnezeu pentru ca nu am ramas la dragostea dintai, din contra, dragostea mea ii mult mai aprinsa si mai mare, nu doar pentru ceea ce Dumnezeu a facut pentru mine ci pentru ceea ce am descoperit in Dumnezeu de a lungul timpului. ( si nu vorbesc de "dragostea dintai" a apocalipsei, pentru ca nici cei care imi spuneau de ea nu stiau cu ce se mananca... doar o foloseau pentru ca au auzit si ei de ea...)



        Si dau slava lui Dumnezeu pentru ca m-am trezit la realitate... Realitate care ii crunta si dureroasa. Si am descris-o mai sus in scurte cuvinte...


        Prima mea floare primita a fost floarea de la botez, un singur trandafir rosu. Una singura. Dar acea floare a fost insotita de invatatura biblica, insotita de oameni care mi-au aratat unde trebuie sa ajung, si dupa ce trebuie sa tanjesc... Oameni care nu mi-au aratat de unde au cumparat florile si cat a costat buchetul, au fost oameni care mi-au aratat de unde imi vine MANTUIREA si cat a costat ACEASTA !!!
        Am fost inconjurati de oameni care nu mi au aratat ce BMW sau ML o sa conduc cand ma fac mare, ci mi au spus ca eu trebuie sa merg in carul Lui de biruinta. Nu mi-au aratat nici ce haine sa port sau la ce haine sa renunt, mi-au spus doar sa stau "gata, dar, având mijlocul incins cu adevarul, imbracat cu platosa neprihanirii," ( Efeseni 6:14 )

       Oameni care au ales sa ma mustre si sa imi ofere tot sprijinul lor, care mi-au pus la dispozitie deschiderea lor. Oameni care prin mustrarile lor au "jignit" firea mea pamanteasca care vroia sa se coboare de pe cruce. Ieri m-a palit citatul care urmeaza, m-a facut sa imi iau responsabilitatea sa spun mereu adevarul dureros celor care se joaca cu lucrurile sfinte...

"Nobody in hell says, "I'm glad my feelings were never offended."


      Si niciodata nu voi uita momentul in care "din intamplare" ne-am intalnit cu omul acesta. Un om al carui zambet imi vorbea puternic, nu stiam eu prea multe atunci despre el, si putin conta. Dar omul asta mi-a strans mana si cu ochii inlacrimati zambind mi-a repetat parca cu disperare de 3 ori acelasi mesaj care si asta imi raspuna in cap.

      " Go with Jesus in your heart, folow Him no matter what "

       Avea ochii inlacrimati cunoscand cat de vulnerabili eram si suntem. Sunt curios care era rugaciunea lui atunci... Ii puteam vedea dorinta lui arzatoare de a fi cu adevarat oameni nascuti din nou...
       Nu pentru ca Washer a spus asta, o sa il urmez pe Cristos, si nici pentru ca cineva ma constrange, ci pentru ca insusi Cristos m-a chemat!

       Si daca imi doresc ceva fierbinte, ii ca sfarsitul meu sa fie alaturi ce Acela care m-a chemat !

O intrebare fara raspuns? ( 1Corinteni 15:35-58 )

       O seara in care am fost fortat sa gandesc, si o seara cu un mesaj provocator care ma "scoate" din minti, si la propriu este un subiect care iti cere sa iti depasesti limitele logicii, asa zisului firesc. Intr-adevar aceste limite pot fi depasite doar prin credinta, printr-o credinta vie care se "materializeaza" in ceea ce omul traieste si gandeste.

      Despre ce este vorba? Despre cea de a doua inviere... La prezentarea mesajului despre cea de a doua inviere a fratelui Emil Bartos din aceasta seara, pe baza textului din Scripturi mentionat si in titlul postarii, mi-am ridicat o intrebare, intrebare care vreau sa ti o ridic si tie cititorule...

      Acesta, fratele Emil Bartos, prezenta logica celei de a doua invieri, de care si Pavel vorbeste corintenilor.                Acesta facea observatie asupra timpurilor de atunci ( pentru corinteni, sau chiar si atenieni care nu au dat ascultare lui Pavel cand veni vorba despre cea de a doua inviere ) si a timpurilor de acum, cele ale mileniului trei in care traim... Remarca faptul ca tot mai putini sunt cei care aleg sa se mai gandeasca cel putin la cea de a doua inviere, dar tot mai putini sunt si cei care cred cu adevarat in ea. Pentru multi pare ceva de basm si e greu sa te "imaginezi" inviat din morti la aratarea Aceluia ce traieste, asta daca cumva, noi nu o sa facem parte din aceia care nu vor gusta moartea niciodata, moartea fizica ( cazul rapirii ).

        Este greu de inteles logica lui Pavel? E greu sa intelegi argumentul lui dat prin imaginea unei samante care mai intai trebuie sa moara ca apoi sa invie? Multi nu pot intelege? Multi nu pot crede ca vor invia din nou?

        Da, este greu, si dupa cum spuneam este mult prea mult pentru limitata noastra cunostinta, dar acum se ridica intrebarea de la care nu imi pot lua gandul:

Cum ar putea crestinii crede in cea de a doua inviere cand ei nici macar nu sunt siguri de prima lor inviere. ( nasterea din nou ) ?

       Cum vor putea crede acestia intr-o inviere cand ei nici macar nu stiu, nu sunt siguri, daca au experimentat-o pe prima. Imi e si greu sa folosesc experimentat, pentru ca nasterea din nou nu e un EXPERIMENT, este o realitate pe care nu o poti exprima dar de care esti sigur, mai sigur decat siguranta ca tu citesti acum aceste cuvinte...

       Cosider un subiect dificil, si este o hrana tare, cea de a doua inviere... daca intr-adevar nu ai experimentat-o pe prima. Este dificil intr-o oarecare masura sa crezi in viata de dupa moarte, intr-adevar mai ales ca nu esti obisnuit cu moartea, pentru ca viata este cea pe care o traiesti zi de zi, asta exeptand cazul in care inca esti mort in faradelege, dar ii greu sa realizezi asta, fara lucrarea Duhului lui Dumnezeu .

       Cel mai probabil stiti pozitia mea fata de castigarea/"pierderea" mantuirii, dar ce stiu sigur e ca toti cei care nu pot crede sau le e greu sa creada in cea de a doua inviere este consecinta a faptului ca ei sunt nesiguri pe ceea ce poate ca au, sau pe ceea ce poate nu au trait niciodata.
         
      Nu uita, te asteapta o mantuire, "o mostenire neintinata si nestricacioasa" care spune tot 1Petru capitolul 1 cu 4 ca este pastrata pentru crestin in ceruri...

      Daca mantuirea nu ar fi sigura, nici nu m as obosi sa cred cea de a doua inviere, pentru ca nu as putea fi sigur nici de a mea nastere din nou...

      Cititorule, fi serios cu ceea ce crezi, cu privire la convingerile tale !!! Iar daca tu ai un raspuns la intrebarea mea, vreau sa il aud.

Si toata lumea doreste prieteni adevarati

       Pe unde te uiti, mai ales pe retele de socializare numai mesaje de genul: "m am saturat de prieteni care inca ma vorbesc pe la spate" ceea ce rezulta dintr-o astfel de afirmatie este ca prietenii adevarati ti-ar spune in fata adevarul.

       E interesant ca toti isi doresc acei prieteni adevarati.

       Dar interesant e ca atunci cand unul dintre persoanele care le cunosti incepe sa iti spuna adevarul din punctul lui de vedere, nici macar nu te opresti putin sa te gandesti daca este sau nu adevarat punctul lui de vedere, si incepi sa ripostezi.
       Incepi sa ripostezi printr-o atitudine de defensiva pentru ca cineva "se baga" prea mult in viata ta...
       Dar stai putin nu tu spuneai ca ai nevoie de oameni care sa iti   spuna adevarul in fata? Weeii, dar ai uitat un singur lucru, ca adevarul DOARE...

     Sti...? Este greu pentru o persoana sa spuna adevarul celeilalte, stiind ca aceasta isi va apara intr-o oarecare masura eul... si-l va proteja si astfel va fi indemnat sa ia o atitudine fata de prietenia respectiva, si de cele mai multe ori apar replici de genul : "nici nu ma cunosti" ; "cine esti tu sa spui asta" ; "nici nu stii cum sunt" ; "de ce te bagi in viata mea" .

      Replicile de genul acesta care nu au nici o argumentare care sa ateste faptul ca celalalt chiar greseste in ceea ce afirma si ca adevarul acestuia nu este subiectiv, dau astfel dovada ca acele adevaruri afirmate sunt intr-adevar adevarate.

      Si cum spuneam, este greu pentru o persoana sa spuna adevarul, stiind ca de cele mai multe ori va fi respins, dar ce este cel mai greu este sa accepti adevarul.  Eu stiu ca atunci cand am acceptat adevarul am avut de suferit. De ce? Am avut de luptat cu eul meu, cu imaginea mea de sine. Dar mai stiu inca un lucru ca adevarul pe care l-am acceptat de cele mai multe ori cu greu, m-a facut liber...

      Aleg sa spun adevarul in cele mai multe cazuri cand "relatia" imi permite, sau cand mi se cere.
      Dar cele mai multe ori cei care stiu adevarul despre ei insisi, care este dureros, se vor feri sa iti mai ceara si tie opinia, pentru ca ii mult prea dureros sa auda aceeasi realitate, astfel ca se vor feri de tine, se vor feri sa iti ceara sa ii confrunti cu adevarul pe care tu il vezi in ei...

      Ma bucur ca nu o fac, pentru ca dupa cum spuneam, este greu sa spui adevarul... Dar ma doare inima atunci cand le vad atitudinile lor...

      Aceasta problema cu privire la confruntarea unuia cu celalalt din perspectiva adevarului, este mult mai complexa decat pare si se transpune si pe verticala.

     Si prietene daca nu e asa spune-mi... Sunt sigur ca daca unui prieten care te cunoaste "mai putin" iti e greu sa marturisesti greseala, sau sa fii confruntat cu adevarul pe care acesta il are cu privire la imaginea ta, adevar care te incomodeaza, cu atat mai mult inaintea Aceluia care te cunoaste, si in fata Caruia esti gol si descoperit... tie iti va fi mult, mult, mai greu sa te lasi confruntat... De ce? Pentru ca Acesta te cunoaste cel mai bine... Daca tu iti aperi eul, in confruntarile cu oamenii, cu atat mai mult sunt sigur ca o o sa ti-l aperi in confruntarea directa cu Creatorul tau...


      Inca un aspect foarte interesant este ca acel care nu este pregatit sa primeasca un adevar ( care poate sa fie sau nu "adevarat" ) nu va fi gata nicidecum sa il spuna adevarul pe care il vede in raport cu ceilalti din jurul sau. Nu ii vorba ca nu vei avea prieteni, dar relatiile tale vor fi extrem de superficiale, pentru ca mereu te vei feri sa spui ce gandesti cu adevarat fata de cel de langa tine...

     Chiar daca "atacurile la persoana" sunt sau nu pe buna dreptate, si tu cauti pacea cu orice pret, nu vei face nimic altceva decat sa cauti sa pastrezi o minciuna care vine direct din iad !

      Voi alege sa spun mereu adevarul care desigur sub o atitudine contrara defensivei Eului, va fi evaluat de cel in cauza. Cat despre consecintele acestei atitudini, ma incred in Dumnezeu ca va purta de grija.

      Ce pot sa spun despre aceia care sunt confruntati,care nu dau explicatii, nici nu cauta sa te faca sa intelegi daca a fost argumentele pe buna dreptate bune sau nu, si se departeaza usor usor ?  Nu pot sa spun decat Aleluia!

De ce?

      Pentru ca nu imi doresc sa fiu inconjurat de astfel de oameni. Cu atat mai bine daca ei se departeaza dupa o astfel de confruntare.

      Alegerea mea pentru aceasta atitudine se regaseste in indemnurile din 1 Ioan capitolul 3 versetul 18 " Copilasilor, sa nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta si adevarul." Si voi alege sa slujesc chiar si atunci cand imi este refuzata slujirea, si voi rosti adevarul chiar si atunci cand usile-mi sunt inchise !

***

      Nu sunt nimic mai mult decat un vierme, un nenorocit care dupa cum spunea un frate, traiesc "zile de inchiriat". Iar acum mintea mea lupta cu "eul bun" care imi sopteste: "uite ce smerit esti tu... ce imagine corecta ai despre tine insuti" dar nu, nu ii dau credit. Intr-adevar nu sunt nimic mai mult decat un vierme. Un vierme de om, de care un Dumnzeu al schimbarii sa atins... Un Dumnezeu care inca zdrobeste in mine eul, prin Adevarul lui... un Dumnezeu care nu cruta eul. Cu atat mai mult, de ce l-as cruta eu?

      Stiu un singur lucru. Si il afirm cu toata responsabilitatea. In viata mea sunt multe, multe aspecte cu care sunt confruntat. Ii dureros, dar stiu ca au in vedere cresterea mea.

      Si cu aceasta ocazie, vin si iti fac o invitatie cititorule, atat timp cat ne cunoastem ( am vorbit cel putin o data cu tine :) ), vino si provoaca-ma, confrunt- ma!

      Am nevoie sa aud adevarul din perspectiva ta, nu pemtru ca eu imi modelez caracterul dupa vorbele oamenilor, ci din potriva dupa adevarul lui Dumnezeu, dar sunt mai mult decat constient ca Dumnezeu lucreaza prin oameni, prin tine prietene. De aceea simte-te liber sa imi spui:  "

      "Emi, vreau sa imi fac timp pentru o discutie cu tine. Vreau sa imi iau timp din timpul meu de jucat Counter Strike, Fifa, sau din timpul meu de vizionat Dexter, Doctor House si ce mai vrei tu sa adaugi. Vreau sa iti "reprosez" lucruri, si sa iti atrag atentia cu privire la unele aspecte."

      Vino cu observatii bine argumentate si sunt gata sa stam la discutii. Nu doar ca iti voi fi multumitor, ci iti voi ramane dator!

*** 

Ce o sa alegi? Durerea, zdrobirea eului?
O sa alegi sa intri in carapacea ta, protejandu-ti eul... Te asigur ca deja il protejezi si inaintea lui Dumnezeu!

      Dar o sa iti ia prea mult timp sa te gandesti la asta, asa ca o sa renunti, daca nu cumva deja ai reununtat sa mai citesti postul acesta care ti se pare prea lung, plictisitor, si prost redactat. "Acuzatii" pe care nu o sa le aduci pentru ca iti e greu sa rostesti adevarul."

Sa auzim de bine si astept confruntarea ta !

Vino in vreme buna !!!

       Imi iau timp sa scriu cate ganduri care imi rasuna in minte de ceva vreme... Ganduri care pe mine m-au provocat, ganduri care mi-au daramat si mi-au reconstruit imaginea pe care o am fata de slujirea celor din jurul meu, si de timpul trait pentru ei !

       Nu de foarte mult timp in cadrul activitatilor studentesti pe care le desfasor am ajuns sa petrec ceva timp la fiecare sfarsit de saptamana prin saloanele unei sectii de spital.

       Si ce sa vezi? Oameni. Dar nu omamenii pe care ii vezi pe strazi, sau la locul de munca sau in salile de cursuri... Oameni care nu au fata luminoasa, cel putin niciunul dintre cei pe care eu i am vazut acolo.

       Si o sa spui... " Sigur Emi ca nu o sa vezi astfel de oameni, doar ai fost intr-un spital..."  Asa este acolo am fost, dar stii ce e interesant si ce am observat cu privire la acesti oameni din spital?

       Sa ii vezi cum merg la spital... Isi pun frumos in traista o lenjerie de noapte, o periuta si o pasta de dinti, un prosop, si suprinzator...o Biblie, o carte de rugaciuni...
       Majoritatea la "noptiera" spitalului pe langa o farfurie de tabla cu urme de dulceata, unt, sau parizer, au in mod surprinzator cum spuneam, cate o carte de rugaciuni, o Biblie sau o iconita palida ca ei de altfel...

       Si stau si ma gandesc la inima lor, la temerile lor... Cei mai multi din cei care i-am vazut sufera de boli  cronice... Diabet, hepatite... cancere... Ce e cel mai trist e ca doar ACUM ei se apropie de Acela care le-a dat si boala... Doar acum cand sunt pe un pat de suferita, constienti fiind ca viata nu e in mainile lor, cauta o solutie la Acela care le-a dat mai intai viata. Si acum Dumnezeu trage un mare semnal de alarma aducandu-i in aceasta situatie.

       Dar ce ma intreb eu... Este nevoie ca sa incepi sa te ingrijesti de sufletul tau doar cand ajungi intr-un pat de spital? Atunci oare este timpul sa iti pui intrebari cu privire la ceea ce traiesti si pentru ce?

       E de apreciat faptul ca totusi ei in acele momente cauta pe Dumnezeu si se transforma la fel de brusc cum au aflat ca sunt bolnavi, in niste oameni ai rugaciunii...

      Dar e mult mai de apreciat omul care aduce recunostinta sa fata de Dumnezeu traind pentru El atunci cand ii merge bine slujinu-I, am spus slujindu-i.

       Nu stiu cat de mult ti-a pasat astazi de Acela caruia ii zici Dumnezeu si de Acela despre care spui ca ti-a dat VIATA.


      Oamenii curajosi vin la Dumnezeu cat timp sunt sanatosi si le merg bine si aduc inaintea Lui recunostinta !!!

      Cand o sa ii slujesti lui Dumnezeu ? Cand o sa te implici in lucrarea Lui ?
Sau doar pentru ca fregventezi o biserica, faci un studiu, ai un grup de tineri slujesti lui Dumnezeu?

      Vino in slujire cat timp nu vi de la CITOSTATICE !!!

Inteligenta, caracter, valori, ADEVAR

       Nu de foarte mult timp ma petreceam in discutie cu niste tineri deosebiti despre importanta urmatoarelor 3 lucruri : inteligenta, caracter, valori .

       Un intelept spunea urmatoarele: " Caracterul cu inteligenta valoreaza, dar inteligenta fara caracter nu valoreaza absolut nimic. "

       Ceea ce stiu si vad in jurul meu este ca la baza unui caracter nu sta inteligenta ci stau VALORILE.
Cand a fost ultima oara cand ti ai ierarhizat valorile, sau te ai gandit care mai sunt pentru tine valabile? Pe care dintre ele le mai consideri importante?

       Sau mai sunt VALORILE pentru tine importante?

       Multi din tinerii care ma inconjoara se plang de faptul ca in jurul lor nu se mai gasesc oameni cu valori morale ( nu multi ), oameni care sa stea exemplu inaintea generatiei acesteia.
Cautam ceva informatii legate de valorile vremurilor in care traim pe un site de vaza, care cauta sa dea lamuriri cu privire la lucrurile care conteaza in aceasta viata.

        Inaintea enumerarii lor, te intampina un mesaj
!! Cunoaste-ti structura de valori daca vrei sa stii ce poti !!

        Iata ierarhia acestora : 1. Prieteni   2. Cinste   3. Distractie   4. Cariera   5. Sinceritate   6. Calatorii  7. Sex

        Nu va suna aceste valori a egocentrism? Sunt ele in regula?

        Valorile care stau la baza oamenilor pe care ii studiez, si ii iau ca exemple pe langa Exemplul suprem in care toate acestea se regasesc sunt:

 -Credinta    -Speranta    -Iubirea    -Dreptatea    -Libertatea    -Pacea.  Si cea din urma dar care are o importanta deosebita, cel putin pentru viata unui crestin este SFINTENIA si cand spun asta ma refer la acea stare de curatie la care orice tanar sau matur trebuie sa tinda, sa tanjeasca.

        Cineva imi spunea ca VALORILE sunt lucrurile placute si frumoase in ochii lui Dumnezeu. Si pe buna dreptate spunea asta doar ca i am atras atentia ca asta implica mai intai cunoasterea acelui Dumnezeu pentru a putea cunoaste ce anume ii place !

      Altcineva spunea ca insasi VIATA este o valoare inestimabila, si asa si este, un dar de la Dumnezeu, o manifestare libera daruindu-ne existenta.

_*_

      Dar am ajuns la cunostinta faptului ca toate VALORILE de mai sus sunt cuprinse in ADEVAR. Si ca unul care am convingerea ca el este ABSOLUT am sa ma opresc asupra acestuia.

      Scopul primordial al lui Isus nu a fost venirea pentru mantuirea celor pierduti, ci mai degraba sa dea marturie despre ADEVAR !!!

In evanghelia dupa Ioan 14:5 "Eu sunt Calea, ADEVARUL, si Viata..." , capitolul 17:17 "Cuvantul Tau este ADEVARUL..." capitolul 8:31 "Veti cunoaste ADEVARUL si ADEVARUL va va face liberi..."

Concluzia? Un caracter se formeaza pe baza VALORILOR dar adevaratele VALORI nu pot exista fara ADEVAR !!!


         Majoritatea articolelor care le citeam incercand sa imi fac o idee despre ce au in cap oamenii cu privire la valori incepeau cu expresia " TRAIM VREMURI TULBURI" sau "LUCRURILE CARE PANA ACUM ERAU CLARE ASTAZI SUNT CONFUZE".

Dar stati... Am fost deja avertizati de catre Pavel in epistola catre Timotei in capitolul 3 cu versetele de la 1-5 :

"1 Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele.
2 Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie,
3 fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine,
4 vânzători, obraznici, îngâmfaţi; iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu;
5 având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia."

Da, suntem inconjurati de oameni ca acestia, oameni cu o forma de evlavie care ne invata care sunt asa zisele valori.



      Tot acestia spun ca de fapt lumea din era postmoderna nu tinde spre un abandon al valorilor ci mai degraba, ( "auziti aici" ) VALORILE SE SCHIMBA !! ( mare minciuna )
E de fapt o lupta subtila ce se duce in ascunsul ochilor nostrii, sau al mintii noastre prin media, prin reclama, prin emisiunile de divertisment, printr-un "Show pacatos" pe antena 1 sau mai stiu eu care. Emisiuni care promoveaza divorturile, curviile astfel sfindand VALORILE si ADEVARUL.


      Doar pentru ca VALORILE si ADEVARUL despre care vorbesc ti se pare confuz asta nu inseamna ca trebuie ca tu sa refuzi, sa respingi sau sa lupti impotriva. Sau pentru ca ti se par contradisctorii sau chiar nonvalori, tu nu conosti efectul aplicarii lor in cursul vietii!!

      Sunt sigur ca o sa refuzi ca cauti atat ratiunea cat si iratiunea locururilor acestora. Si acum in mintea ta sare in evidenta! IRATIUNEA SPUI?  Da iratiunea lor. Eu cunosc un lucru, si anume acel lucru care sta scris si in Deuteronom capitolul 29 cu versetul 29 "Lucrurile ascunse sunt ale Domnului Dumnezeului nostru, iar lucrurile descoperite sunt ale noastre şi ale copiilor noştri, pe vecie, ca să împlinim toate cuvintele Legii acesteia."


      Tu care citesti aceste randuri, cauta sa iti evaluezi pe zi ce treci in viata asta care sunt adevaratele valori care o sa aiba efect nu doar aici in viata traita pe pamant, ci in vesnicie unde efectul cu adevarat conteaza !!!

Schimbarea la fata a Romaniei

       Acum 2 ani mi s-a cerut sa scriu un scurt eseu aruncand cateva priviri la intamplare in cartile lui Cioran. Atunci am ales sa iau cartea cu titlul "Schimbarea la fata a Romaniei" se implineau 100 de ani de la nasterea filozofului. Iata cateva pareri si idei care s-au desprins citind cateva pagini.

Citind un fragment aleatoriu am dat peste urmatoarea replica “O scaraba cosmica ma apuca de tarile mediocre”. Replica prin care Cioran isi exprima dezgustul care  il are pentru tarile mediocre acesta luand proportii cosmice . Interesant mi s-a parut critica indirecta care i se aduce Romaniei in acesta replica, Cioran nementionand numele tarilor ci lasand ca fiecare sa se uite in dreptul tarii sale. Nu pot afirma ca aceasta replica nu se potriveste tarii noastre. Romania nu doar ca are oameni mediocrii ci conducerea tarii a ajuns sa fie mediocra. Atat timp cat tara noastra are o conducere mediocra toate actiunile ei au sa fie mediocre. 

Avand in vedere implinirea celor 100 de ani de la nasterea filozofului Emil Cioran, in cadrul licitatiei de la Paris, unde au fost puse la vanzare lucrurile acestuia, conducerea noastra mediocra nu a gasit nici o posibilitate de a intra in posesia acestora si ulterior sa faca parte din patrimoniul tarii noastre.  Nu stiu care ar fi replica pe care ar fi dat-o Cioran in cazul acesta insa sunt sigur ca ar fi fost mult mai dureroasa.

Continuandu-mi lectura Cioran avertizeaza tara noastra spunand: “Romania nu trebuie sa se mangaie ca mai apare din cand in cand prin ea cate un om mare ca si Eminescu”. In schimb eu cred ca Romania de mult nu se mai mangaie privind aparitia unor oameni de calibru in tara noastra. Imaginea mea despre Romania este asemanatoare unei mame care a dat viata multor copii, insa care acum sta sa moara. Si asta  dupa numeroasele “caderi de calciu”, dupa numeroase si cumplite dureri ale nasterii, si nu in ultimul rand din cauza alimentatiei proaste pe care a primit-o in timpul sarcinii sau chiar lipsei hranei.

Inchei privind la o alta realitate in care Cioran spune: “O lume inchisa in sine e  lume deschisa spre tot”. Si cat de adevarate pot fi spusele acestuia. Avand in vedere perioada tarii si timpul in care aceasta a fost  “inchisa in sine” datorita imprejurarilor, si acum fac referire la perioada comunista. Acum?

Acum o tara deschisa spre prostitutie, o tara deschisa spre legalizarea drogurilor, o tara care astepta tot acel “tot” pe care Cioran il aminteste. Inca Romania nu a gustat din toate dar timp este destul.

Inchei prin a cere lui Dumnezeu sa dea poporului roman mintea cea de pe urma.

Sclavie in care te regasesti?

       Seara de vineri, sfarsit de saptamana si inceput al sesiunii de iarna... As avea multe alte lucruri de facut insa aleg ca seara asta sa imi fac timp pentru a-mi asterne niste ganduri scurte. Nu este prima oara cand doresc sa scriu ceva si imi este inundata mintea cu multe alte idei, dar incepem...

      Citeam de curand ca societatea in care traim este coplesita de sclavie.

      Pe langa sclavia inconstientizarii pacatului astazi mai mult decat niciodata traim intr-o sclavie din lanturile careia nici Abraham Lincoln nu ar putea sa ii scape pe cei mai multi care se afla aici... o sclavie pe care multi o traiesc si o recunoasc, dar foarte putini au puterea de a o trata din alta persectiva.

      Gandurile care le am sunt cu privire la sclavia imaginii de sine, a imaginii pe care cei din jurul nostru o au fata de noi insine.

       Sclavie care candva m-a inlantuit si pe mine, si sclavie care inca isi mai arata din cand in cand coltii in mintea mea.

       Sclavie pe care de ceva timp am studiat o in primul rand la mine si apoi la cei care ma inconjoara, si nu este greu sa constientizezi ca totul se naste din COMPLEXE pe care le culegem fie de la nastere, fie datorita relatiilor noastre familiale si sociale. Dictionarul  le defineste ca fiind "tendinte inconstiente" insa ma tem ca suntem mai constiente de existenta lor decat ele de existenta noastra.

       Si iata aceste complexe care determina ATITUDINILE, COMPORTAMENTUL si ACTIUNILE noastre, toate acestea de pe urma fiind inlantuite determinand sclavia de care vorbeam.
       Sclavia imaginii de sine apare adesea datorita apectului fizic, pe care il afisam in societate.

       Cu privire la imaginea pe care ceilalti o au despre tine alegi sa faci una din aceste lucruri:

1. ==> sa creezi o imagine care nu este altceva decat o masca pe timp de zi

        E destul de simplu sa creezi o masca si sa te ascunzi dupa ea fie la propriu fie la figurat. De cele mai multe ori datorita societatii in care traim tanjim dupa perfectiunea imaginii. Deoarece societatea si cel ce o conduce doreste ca acei care o formeaza sa isi piarda timpul alergand dupa construirea imaginii dictate de ea.

       De curand discutam cu o persoana apropiata mie care imi aducea argumente asupra afirmatiei  "Perception is reality" si am tinut sa ii argumentez ca in cazul celor de mai sus "Perception is just IMAGE", o imagine fie ea creata in scopul ascunderi acelor complexe despre care vorbeam.

       De realitatea imaginii (realitatea de dupa masca)  pe care tu ai creat o in acest caz TU ESTI RASPUNZATOR. Te indemn sa te intalnesti mai des cu aceasta realitate si sa vezi in ce relatii
esti cu ea, va intalniti des?

       Interesant este ca aceasta imagine pe care tu ai retusat-o sau ai creat-o sau la care ai facut adaosuri este detestata de cei mai multi din jurul tau cel putin atat timp cat ei cunosc realitatea cu privire la persoana-ti.

       Alege sa  nu te lasi condus/a de stapanul veacului murdar in care traim, o sa iti dea prea mult de lucru, iar la sfarsit recompensa este doar o nota de plata pe care nu o sa ai de unde sa o platesti...

ALEGE SA NU PORTI MASCA SI SA NU TE ASCUNZI 

2. ==> sa traiesti recunoscandu-ti si acceptandu-ti lacunele din imaginea pe care ai vrea sa o ai

       Alege sa traiesti cu ceea ce ai primit in dar de la Dumnezeu. De fapt incercand sa ascunzi ceea ce se gaseste in realitatea persoanei tale nu este altceva decat un repros la adresa lui Dumnezeu.

       Sunt un model pentru mine acei oameni care arata numai ceea ce sunt si chiar daca starea in care se afla nu este una normala ( fie fiziologica, patologica ) si sunt capabili sa spuna SUNT MULTUMITOR CU CEEA CE AM SI SUNT!

       In fata acestor oameni sunt gata sa imi scot palaria si sa le strang mana in semn de apreciere!
       Un exemplu de om care a adus o alta perspectiva inca de acum 2 ani juamtate este Nick Vujicic. El este multumitor cu toate ca aparent nu are membre... ( datorita unui sindrom genetic ) insa membrele lui chiar daca nu se vad sunt mai lungi decat ale noastre la un loc, membrele lui ating cerul de multe ori prin multumirea adusa la adresa lui Dumnezeu.


       Tu alegi acum daca o sa te lasi prada acestei robii de a crea o imagine pentru cei din jur, ascunzand realitatea. Realitate care poate nu este "placuta" insa cu siguranta de inimile sincere este acceptata si indragita.

       Lasa orice masca deoparte, fii gata sa areti tuturor realitatea.  :)

       Si tine minte, nu creezi FRUMOSUL prin crearea unei masti, FRUMOSUL se creaza prin REALITATEA ATITUDINII, ACTIUNILOR si COMPORTAMENTULUI tau schimbat de Dumnezeul care te a intocmit.

       ESTI CREAT PENTRU A PURTA CHIPUL LUI DUMNEZEU !

Daca mai ai rabdare continua sa citesti urmatoarea povestioara care am auzit-o si care m-a pus pe ganduri, in ceea ce privesc mastile pe care le purtam si lipsei de cunoastere a realitatii.

       Auzeam ca un domn respectabil dupa o seara de opereta, a invitat o la cina pe soprana a carei voce l-a impresionat. Dupa acea cina in care s-au vazut, s-au placut si au continuat sa vorbeasca a urmat o nunta de vis. Imediat dupa acea nunta, extenuati de toata agitatia, au ajuns in camera lor. Gandindu-se la tot ce a fost pana acum si cugetand la ce viata frumoasa il asteapta alaturi de aleasa inimii lui, domnul nostru privea pe scumpa lui sotie cum veni si se aseza pe pat, schimband cu el cateva opinii despre ziua care tocmai trecuse.      
       Nu a durat mult pana ce domnul nostru observa cum aceasta soprana care acum ii era sotie isi baga mana in par si coboara in poala o peruca. Cu stupoare observa cum sotia lui isi scoate in palma ochiul de sticla, si cum ridicand ridicand rochia isi inlatura proteza membrului inferior. Oripilat isi baga mainile in par si ii se adreseaza : "Pentru numele lui Dumnezeu femeie, canta femeie, canta femeie !!!"